carteadeschisa.ro Rss

Clişeul, banalitatea şi eroarea sau dimwitticismul

Posted on : 05-11-2015 | By : admin | In : MInutul de gramatică

0

 

Am găsit un dicţionar cu un nume bizar: The Dimwit’s dictionary, realizată de Robert Hartwell Fiske. Mă uit la ediţia a treia din 2012 realizată de editura Marion Street Press din Portland, Oregon. Ce este un dimwitt, în opinia acestui autor? În primul rând este antonimul witticismului (al vorbei de spirit,) care ar fi reprezentată de remarca sau fraza inteligentă. Iată de ce definiţia este realizată în oglindă, respectiv un dimwitticism ar reprezenta un loc comun, o frază banală. Altfel spus, conţine cuvinte şi fraze gata-făcute şi este folosit când suntem prea leneşi să gândim: „when we are too lazy to express what we think or even to discover how we feel”(p.18).
În consecinţă, colecţionarul de dimwitticisme Hartwell Fiske a clasificat toate aceste cuvinte care ocolesc gândirea în următoarele categorii.
1. Fraze străine – care adesea nu spun nimic nou – Exemplu: c’est la vie, mea culpa, modus vivendi, persona non grata, sine qua non, déjà vu, rara avis, vis-à-vis
2. Trucuri gramaticale (numite de autor „grammatical gimmicks”) – sunt acele fraze prin care vorbitorul nu poate să-şi explice gândurile sau sentimentele – Exemplu: şi chestii din astea; totuşi; înţeleg; ori asta, ori aia; tipul acesta de lucruri, ceva de genul, etcetera, etcetera.
3. Fraze neterminate – au rostul de a nu comunica gândul vorbitorului, ci de a întârzia ori tăia mesajul – Exemplu: îţi voi spune eu ceva; e interesant de notat; faptul rămâne evident; este important de realizat
4. Fraze infantile – arată lipsa de realism în aprecierea lucrurilor – Exemplu: pariez pe un munte de aur, în niciun caz, nici într-un milion de ani, întreaga mea viaţă. sunt sigur 100%, eu sunt la datorie 24 de ore din 24, eu nu sunt doctor (avocat, profesor, inginer) dar…, pe cât facem pariu?
5. Metafore muribunde – folosite în contexte nepotrivite şi deja lipsite de semnificaţie – Exemplu: afară este o junglă, sunt înfometat ca un lup, văd luminiţa de la capătul tunelului, la sfârşitul zilei, mi-ai frânt inima, am simţit fluturi în stomac, eu sunt centrul atenţiei, a fi mână în mână, sărutul morţii, a muta munţii din loc, mi-am plătit datoria faţă de societate, am ajuns în al nouălea cer
6. Cuvinte uzate – dacă sunt folosite în exces diminuează mesajul transmis Exemplu: acţiune, minunat, criză, efect, incredibil, interesant, parametru, scenariu, stupid
7. Exprimarea unor sentimente „plebeiene” (populare) – Exemplu: eşti drăguţ, sunt plictisit, gândeşti prea mult, de ce eu?, lucrurile astea se întâmplă altora, nu mie, nu am cuvinte pentru a descrie ceea ce simt
8. Prescripţii populare – aici se încadrează sloganurile sociale şi clişeele lingvistice – Exemplu: o imagine este mai bună decât o mie de cuvinte, mai bine mai târziu decât niciodată, fă ce zice popa, nu ce face popa, cu cât mai repede, cu atât mai bine; nu poţi să ai totul; nu te pot ajuta dacă nu te poţi singur ajuta, totul se întâmplă cu un motiv, vechile obiceiuri nu mor niciodată, tu poţi face diferenţa
9. Tautologii (numite de autor ecuaţiile Mac-Mac „quack equations”) – nu comunică nimic nou – Exemplu: un politician e un politician; o promisiune e o promisiune; mai mare e mai bun; Dumnezeu e iubire; ce-i corect e corect; legea e lege; ce a fost, a fost.
10. Superlative suspecte – persoanele care le folosesc se mişcă doar la modul „topmost”, respectiv între cele mai bune chestii – Exemplu: o persoană minunată; eu sunt un perfecţionist; celebritate, clasă, gentleman, personal prietenos, bogat şi faimos, a face diferenţa, lady, am cunoscut adevărata iubire
11. Termeni torpizi -care moleşesc, încetinesc comunicarea – Exemplu: am făcut un pas în spate pentru a vedea direcţia corectă, să avem un optimism moderat, să facem o acţiune de corectare, e timpul să prioritizăm, voi remedia situaţia, o acţiune corectivă, factor cheie, eu am un sentiment negativ în legătura cu asta
12. Termeni redundanţi – a spune acelaşi lucru cu alţi termeni – Exemplu: a plănui în avans, perioadă de timp, tocmai recent, experienţa mea din trecut, concluzia finală, a-şi focusa atenţia, a lua în considerare

Gramaticile tradiţionale clasifică aceste asociaţii lingvistice cu alte etichete. În ultimă instanţă, un asemenea dicţionar probabil că a apărut din cauza uimirii autorului că există atâtea locuri comune şi atât de puţine vorbe de spirit. Indiferent de clasificare, evident că ar putea fi întrebat de ce aceste categorii, de ce astfel de denumiri (chiar sună amuzant „ecuaţiile măcăite”), este un dicţionar care atrage atenţia că suntem înconjuraţi de dimwitticisme, că e foarte greu să scăpăm de ele, că sunt foarte numeroase. La sfârşit, merită să amintim şi de articolul lui Titu Maiorescu Oratori, retori şi limbuţi (http://literaturapopoarelor.blogspot.ro/2013/07/titu-liviu-maiorescu-oratori-retori-si.html) unde criticul român constata încă de acum un secol şi jumătate prezenţa unui mix de witticisme la un paşoptist care l-a pronunţat odată cu venirea regelui Carol I în România: „În mai puţin de 2 luni aţi trăit mai mult de 2 secoli. Voi, născuţi de ieri la viaţa libertăţii, aţi devenit învăţătorii lumii civilizate. Europa, uimită de înţelepciunea patriotismului vostru, a suspens cursul lucrărilor sale şi aşteaptă tot de la voi. Nu simţiţi, fraţilor, că dumnezeirea furnică în toată fiinţa voastră?” Dacă ne luăm după grila acestui dicţionar de witticisme, constatăm prezenţa unei fraze infantile (2 luni cât două secole), metaforă muribundă (născuţi de ieri la viaţa libertăţii), superlativ suspect (învăţătorii lumii civilizate), trucuri gramaticale (Europa a suspens cursul lucrărilor sale), superlativ suspect şi totodată frază infantilă (dumnezeirea furnicătoare). Şi da, cu ajutorul lui Titu Maiorescu, am găsit cea mai bună traducere pentru The Dimwit’s dictionary, anume Dicţionarul limbuţilor.

Write a comment

"));