Salut. M-aș bucura să vizitați și blogul de recenzii pe care scriu http://www.carteadeschisa.ro/ Azi 16 decembrie pe carteadeschisa.ro despre ultima carte a lui Dan Lungu Cum să uităm o femeie Și mai citiți nene și poezii pe situl deja cunoscut.

O revenire noiembratică

După trei luni de la ultimul post, iată încerc să revin cu ceva note. Pur și simplu îmi lipsește îngrozitor acest scris, deși nu mai am nicio motivație să-l continui. Sunt conștient că nu mai apuc să fac cunoștință cu cineva necunoscut , că scrisul ăsta pe blog e un fel de vorbit în vânt, de unul singur, dar m-am obișnuit de atâția ani cu blogăreala sau flecăreala cum s-o zice, că mă tot cuprindeau regretele că nu mai umblu cu scrisul pe la posturi.

Apoi mă gândesc, aceste trei luni nu au fost chiar pierdute în zadar, am reușit să dau jos câteva kilograme, acum mă simt mult mai sexi, este în mine un tip pe care-l uitasem de mai mult de zece ani.

E bun scrisul ăsta și fiindcă e un fel de oglindă prin care îți aduni ideile la un loc, culegi fragmentele de sentimente și faci din ele o vată pe băț, experimentezi, în fine, e binecunoscută magia cuvântului în raport cu obiectul real.

Și apropo de asta, azi am vorbit despre fantastic și le spuneam ascultătorilor mei că poate fi recunoscut în lucrurile cele mai familiare. Totul este ca anturajul să aibă nevoie de acel fantastic. Din tastatură pot să țâșnească dintr-o dată colți de stâncă, un pahar să gâlgâie ca o chiuvetă ce i se oprește apa, o carte să devină nor inexplicabil, peștii să iasă din acvariu și să facă întrecere de culori cu cubul Rubik. Cu cât mă uit mai mult în jurul meu îmi dau seama că fantasticul este posibil oriunde, totul e să nu fii taxat de nebun, în fond oare nebunii nu ar putea fi văzuți ca profeții fantasticului? Cât timp povestea rămâne în imaginație sau are doar un trup de hârtie, e perfect, dar dacă aș întârzia la o întâlnire și aș motiva că am fost fascinat de întrecerea de culori dintre pești și cubul Rubik? Dacă m-aș apuca la petreceri să ascult pahare goale, ba chiar să întrețin o conversație antrenantă ca și cum ar fi vorba despre niște doamne spirituale. Aș fi invitat într-un loc frumos, de un alb strălucitor, aș fi poftit să stau cu mâinile la spate și eventual mi s-ar oferi plăcerea legării de pat, mi s-ar da pastiluțe din acelea amuzante care te fac să te bâțâi toată ziua ca o frunză primăvara. Ar fi un loc ospitalier și ospicios.

E fantastic că scriu din nou. Oare depresia mea și cinismul întors înspre mine mă vor lăsa să continui și mâine? Of, am remarcat că sunt de fapt un mielușel cinic. În jurul meu sunt cinici cruzi, vulturi și hiene care fac tot felul de fapte de speriat. Dar despre ei, dacă mustrările nu mă vor prinde, zilele următoare.

Gabriel Mirea

This entry was posted in Articolele cinicului. Bookmark the permalink.

One Response to O revenire noiembratică

  1. Florin-Nicolae says:

    Vata pe bat este alba sau roz?

    Bine ai revenit,
    Florin-Nicolae Bujor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>