Salut. M-aș bucura să vizitați și blogul de recenzii pe care scriu http://www.carteadeschisa.ro/ Azi 16 decembrie pe carteadeschisa.ro despre ultima carte a lui Dan Lungu Cum să uităm o femeie Și mai citiți nene și poezii pe situl deja cunoscut.

Un CV la fel de adevărat ca și cele mincinoase

Fiecare om are propriul său CV, mai mult sau mai puțin încărcat de evenimente. Când îți faci CV-ul rămâi îngrozit de câte zile ai ratat să faci ceva pertinent. Toate zilele când te grăbeai spre casă, când făceai cumpărături, căutai un lucru mai ieftinuț, când te plimbai, când iubeai, nu au nicio importanță în CV. Nu contează zecile de ore de râs, sutele de ore de posomoreală și oftică, e fără importanță că ai fost o vreme copil și te-ai jucat în alți nori decât cei ai realității. Nu contează că ai dat preț unor întreceri care te valorizau doar pe plan local, întâi în familie, apoi în bloc, apoi la școală.

Prin definiție toate CV-urile sunt false. Sunt una dintre cele mai mari farse ale societății moderne. Nu arată de fapt nimic, decât cel mult cum știi să-ți desfigurezi viața, s-o lipsești de orice semnificație. Am studiat la o facultate. La dracu. Și ce-i cu asta! Trei sferturi din tinerii de azi au o diplomă similară. Știu o limbă străină sau două sau nouă. Nu contează fiindcă de fapt nici pe-aia noatră nativă nu o știu bine. Nu știu nimic, sunt un mucos care spune bla-bla-uri clișeizate în enșpe mii de limbi. M-am născut în locul X. Păi undeva trebuia să ieșim la suprafață, nu!!! Sunt un boșorog de atâția ani. De, oricât am încercat să ștrangulez timpul, i-am ridicat statuie, l-am implorat cu lacrimi de sânge de oaie mioritică n-a stat o secundă și el ca tot omul, să-și mai revină, să mai răsufle și dânsul. Nu, el tot înainte, bum-bum, tic-tac, și uita că am ajuns la etatea lu’ nenea Noe.

Ce adresa am. Păi stau la bloc. Trei sferturi din orașul meu stă la bloc. Probabil sunt considerați tâmpiți de cei care stau la case și viermi de cei care stau la vile. Prin urmare, fiindcă stau la bloc sivioții m-au și taxat de tâmpit și vierme.
Primul lucru îmi cer nume și penume. Pai am două prenume, deci ar trebui sa-mi ceară prenumi. Sau prenumuri. Sau dacă aș avea unul singur, ar trebui să i se zică prenum. Num și prenum deoarece totdeauna numle este unul singur. Și dacă pe mine nu mă cheamă în niciun fel. Dacă părinții au uitat să-mi dea un nume. Sau dacă n-am avut părinți. Dacă chiar mă cheamă Nimeni ca pe Odiseu, eroul lui Homer din scena cu Polifem.

Apoi sivioții îmi cer telefonul pentru a mă contacta. Dar ce sunt eu, priză? Mă bagă la 2.20? Mă strigă vreo vecină de jos să arunc peste balcon cu vreo bârfă rapidă, eu nu, îi spun distant că sunt contactat. Parcă aș fi un pește care se laudă celorlalți că el s-a prins de bunăvoie în cârlig și pentru asta îți trebuie geniu. Și apoi cu numerele astea de telefon. Ăștia sunt mână în mână cu societățile de telefonie. De ce nu mi se cere numărul personal de fax. De ce nu am un număr de telegraf? De ce nu mi se cere de la care foc semnalizez. Ete, musai număr de telefon. Cum e inventată drăcia aia cu căști, mergi pe stradă și lumea te crede abia externat de la ospiciu. Săracu’ maică, îți trântește o babetă în spate, dar tare așa ca să audă mărginimea orașului, vorbește de unu’ singur. I-or cânta ciocârliile a cioară. Îi arunci un ce’știi tu, băboaică, io mi-s conictat. Mă rog, contacteișăn s-o dai pe spate că te rupi în englezisme.

Ei na, ăștia vor și naționalitatea. Dar nu spun care, cea cu care te-ai născut sau cea pe care ai prefera s-o ai. Eu aș vrea să fiu șef de trib, singurul alb într-un trib de negrese înalte și frumoase și să vină în fiecare noapte câte două să le mai albesc tribul cu urmași. E vreo problemă aici de naționalitate! Am auzit și de Petre Țuțea care atunci când a auzit că 90 % dintre români au votat cu Iliescu în 1990 a spus că el nu e român, ci turc. Că ne meritam așa hal de conducător. Păi da, acum stăm tare strălucit, avem un pirat chior de conducător.
Ce loc de muncă vizez. Păi pe ăla pe care-l oferă la vânzare, pot să-l cer pe altul? Eventual locul siviotului? Și cuvântul ăsta a viza. E așa prețios… Dragă, vezi că te vizez. Te am în vizor, mă benoclez la matale. Ești pus la viză. Și să nu mă trezesc cu viza pusă că-ți vizez una… A, și povestea cu locul de muncă. Păi dacă vizez un post de șofer! Ce loc de muncă are ăla din moment ce nu stă o clipă locului?

Să trecem la următorul. Mi se cere sexul? Poftim..! Și asta într-un sivi? Așa nerușinare… Nici măcar nu știu cui i-l voi arăta. Dacă e un alt bărbat. Pe invers nu sunt. Și nici nu mă pricep să-mi desenez prea bine sexul. Pot să trimit o fotografie? Și cum trebuie să arate? Culcat sau sculat? Iar la bărbați știți, e mai problematic, adică belit sau nebelit? În timpul, după sau înainte? Doamne, ce nerușinare. Aveam atâtea de povestit despre mine și eu când colo trebuie să fac exhibiționism. Pesemne trebuie să spun și orele când mă învârt la bară sau când mi s-ar putea euroi în chiloței. Ce perverși sunt ăia pe la angajări. Pesemne stau cu rigla și măsoară chestiile. Hopa, atenție, este un sivi european, adică nu îmi văd sexu numai sivioții români, îl mai și trimit și în UE… Mă doare capul și mi se face o rușine…

Experiența profesionala. Asta e rubrica cea mai haioasă. Păi să vedem ce înțelegem prin profesie. Este fotbalul o meserie? Păi am jucat fotbal. Trebuie să spun toate golurile marcate? Și dacă uit unul! Se pun și marile ratări!! Apoi să fie sărutatul fetelor o meserie? Fiindcă am cam făcut și așa ceva. Spre marea lor rușine că, de supărare, m-au pus să le sărut și alte locuri. Nu vă gândiți la părțile diavolești. Știu să mă scobesc în nas profesionist. Mă scarpin ca un meseriaș. În general față de mine un meseriaș e un cârpaci.  Pe mine nu mă cheamă profesionist, ci inovator. A, dacă îmi cereau experiența de inovație, modul cum am schimbat lumea, cum am furat rufele coanei Tanța de la trei, cum am dat foc mesei din sufragerie, cum am răsturnat o profesoară pe o grămadă de cartoane fără să doresc să fac sex cu dânsa, adică nu aveam dorința de a știi dacă e femeie sau mustață cu mușchi, atunci era altă vorbă. Dar așa! Am lucrat acolo, am gâdilat dincolo, am scărmănat o directoare și i-am lins celeilalte mâna, buzele, curul. Mă rog, trebuie să-mi spun experiența de pupincurist sau cea în care am stat drept ca bradul, nu am acceptat niciun compromis, parcă aveam eu înfipt în mine o țeapă a dreptății lui Țepeș!  Și cât de experimentat sunt, te doare capul. M-am dat cu capul de pragul de sus al ușii, am încercat și celelalte canturi, să nu se supere ușa. Am dat cu bâta în baltă, am călcat pe becuri de diferiți volți, am spus verde în față, roșu la spate, portocaliu în părți, am dat asigurări și mi-au tras țeapă, de, unii sunt țipioți, am făcut cafele pentru vreo două sute de trenuri de turci, am fumat în draci, știu să trag mâța de coadă, dar și alte animale domestice, să ard gazul de pomană, deși tata a avut mari probleme să mai găsească la vreo benzinărie gaz, știu să consum banii statului sau ai patronului de pomană, dar nu zic niciodată bogdaproste, fiindcă dacă pot fenta, să fie la ei acolo supărare.., După cum vedeți sunt așa profesionist că-mi dau singur postul de C.O. și mi se pare că mă plătesc nefiresc de puțin,  ba chiar trebuie să-mi dau primă.

Ce competențe personale am. A, trebuie să le zic pe toate în ordinea aparițiilor lor? Păi dacă o luăm din copilărie am reușit într-un mod genial să folosesc premergătorul la o vârstă cînd alți copii abia se ridicau în cur. La un an și jumătate am reușit să transform cuvântul tata și mama în tamatama și deja făceam balet pe poante. La doi ani am fost Mozart, dar mi-a trecut cu un paracetamol două săptămâni mai târziu. Trec peste performanțele mele școlare deosebite, am depășit recordul mondial la sărit pârleazul, am tras cât pentru un record Guiness chiulul de la școală, am fost la un cor de chiori, și m-am pupat cu două fete simultan. Fiecare avea ca ocupație vizată o buză. Care mă supăra o lua pe aia de jos. În adolescență am făcut cinci sporturi, am iubit patru fete, două văduve, o babă, dar cu asta nu mă laud și zece urâte. Urâtele nu se pun fiindcă oricum sunt doar poligon de tragere pentru băieți. În tinerețe m-am însurat, am făcut copii, am făcut biberoane, am făcut curse la doctor, am făcut pe dracu în patru, apoi în alte numere că mă săturasem de nota asta. La bătrânețe am mâncat cu satisfacție pensia statului, sudoarea muncitorilor, pâinea săracului. Acum de ceva vreme am murit și e bine, sunt liniștit, nu mai țin cont de sivi, poate doar când la vreun sabat pe acolo ne adunăm o vreme m-am lăudat că mai am ceva oase cu carne pe ele. Acum mi-a dispărut toată carnea, oasele s-au cam topit și ele, mai am ceva măsele date de doctor în gură și, câteodată, mai fac rost și eu de o bucățică de om când vine careva prin cimitir să vadă dacă e bântuit după 12 noaptea. Uuu, este.

Dacă am abilități sociale. Am știut dintotdeaunsa să-mi înjur semenii în toate felurile posibile. De la tonul delicat, grațios, până la înjurătura secure. Cu subordonații am de obicei o atitudine autoritară, adică îi bag în măsa și le dau un șut în cur. După cum vedeți, o atitudine extrem de colegială. Cu superiorii procedez ca toată lumea. Toți șefi au un singur punct de pupat și acela e curul. De obicei încerc să ratez aici, dar uneori trebuie să ating ținta, altfel e vai de curul meu. Nu mai are pe ce să se așeze. Știu să mint frumos, să desenez cai verzi pe pereți, să fac pe prostul când am greșit și să dau vina pe altcineva. Îmi place să mă îmbăt ca lumea, să petrec în timp ce alții plâng, să-i fac pe ceilalți de cacao, piper și gingirlică.

Aptitudini tehnice. Cu cerința asta m-a spart. Știu să nimeresc din prima mâna când dau ciocanul. Dansez samba de la curent când schimb becul. Țip ca toate alea când mă apuc de o treabă și am aptitudinea de a n-o duce la capăt. Mă uit la calculator ca boul. De fapt uitatul  ca boul mi se pare că este cea mai aleasă aptitudine tehnică deținută. Mai e scărpinatul în cap, alegerea opțiunii nu știu, fraieritul la bani de către orice mucea specialist, enervarea nevestei cu o altă aptitudine pe care ea mi-o recunoaște oricând – încurcatul în izmene.
Aptitudini artistice. Știu să dansez trei figuri dintre care ultimile două le-am achiziționat luna asta pe o sumă frumușică. La pictură pot să fac o casă, un pom și un măgar. Am evoluat. În clasa întâi făceam un câine cu urechi de măgar. La muzică am glasul acelui animal pe care-l reprezint așa fidel. La cinematografie au vrut să mă distribuie în locul starurilor de la Hollywood, dar n-am avut loc de Gică de la sculărie. În literatură sunt ceva cu moț. Mă cunosc atâția cât a uitat nea Gică. Sunt un artist complet, un maestru Da Vinci al României. Dar ce legătură are asta cu postul pentru care aplic, sculăria?

Dacă am permis de conducere. Uite n-am, dar pot să conduc cu un permis de port-armă. Sau cu permisul RATB? În fond, tot despre transporturi este vorba, pe acolo. A, totuși am unul, dar e categoria M, N, O. Da, este vorba despre trenuri care remorcă avioane în timp ce sunt purtate de un vapor.

Mai sunt și anexele. De parcă eu aș fi porc. Așa or crede ăștia că o parte din mine o las în anexele gospodăriei. Sau se adresează bărbaților. Știți femeile îi consideră pe toți bărbații porci. Oare abia acum trebuia să-mi dau datele personale, râtul, copita, câte băi de noroi fac pe zi? Deci părțile porc, vacă, găină, țap din mine înțeleg că e timpul să le las  să se manifeste. Prin urmare, siviotule închei într-o manieră anexantă: Beee! Muuu! Guiiiț!!

Ceva de genu’

Gabriel Adrian Mirea

This entry was posted in Situații cinice. Bookmark the permalink.

2 Responses to Un CV la fel de adevărat ca și cele mincinoase

  1. Florin-Nicolae says:

    Va multumim pentru interesul pe care l-ati aratat fata de firma noastra si pentru participarea la procesul nostru de recrutare. Ne pare rau sa va anuntam ca in acest moment nu va putem oferi o pozitie care sa corespunda cunostintelor si abilitatilor dvs actuale. Cu acordul dvs vom pastra CV-ul in baza noastra de date pentru viitoarele oportunitati.
    Mult succes in continuare!

  2. admin says:

    Auzi nene, ce e aia va multumim… dar ce sunteti cor de multumitori! Trei soprane multumitoare si un contrabas care rage ca un magar multumitor?
    Interesul? da nu ma intereseaza nimic din firma ta, nene, vreau doar sa-ti iau banii, sa trag mata de coada si sa vorbesc la telefon la numerele alea cu 89 prefix.
    Ce pompos suna numele asta, firma noastra – de parca nu ar fi o amarata de sectie de scularie…
    procesul de recrutare. Ptiu! Securiștilor, jăpcarilor, hahalere mincinoase.
    Cat despre pozitie… inseamna ca mi-ati masurat sexul si nu a corespuns riglelor de asteptare. De aia nu vreau sa-l desenez in public, sa facă lumea misto de el, bleguțu. Si apoi voi astia recrutistii habar n-aveti ce pozitii cunosc eu. Dar cum sunteti obisnuiti sa practicati el beso negro, ce sa mai spunem.
    Apoi să înțeleg că nu puteti sa-mi oferiti pentru abilitatile mele destul de multi semeni de înjurat. Asa putintei sunteti in firma aia prăpădită? Mânca-v-ar câinii dosarele și laptoapele!
    A si aveti o baza de date. Eu nu sunt de acord sa-mi fie pastrate datele decat intr-un acid de date sau oricum în ceva neutru, mie nu-mi priesc bazele. Am alergie bazică. Asa ca nu sunt de acord. Va interzic să mă folosiți la oportunități viitoare. Dacă nu, feriți-vă de ce o să fie la gura mea. Ete, după ce că mă resping mai îmi dă și cu fofârlica pe la nas. Huo! Mânca-v-ar falimentu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>