Salut. M-aș bucura să vizitați și blogul de recenzii pe care scriu http://www.carteadeschisa.ro/ Azi 16 decembrie pe carteadeschisa.ro despre ultima carte a lui Dan Lungu Cum să uităm o femeie Și mai citiți nene și poezii pe situl deja cunoscut.

Puterea stilizării

E vară, e baie publică, e Aken. Vin de la un Planetariu vraiște. Cineva furase Soarele și totuși plantele se învârteau. De la un moment încolo, contează mișcarea, nu liderul. Pe lângă mine trec doamne și domni în chiloți de baie. Au căști pe cap, lanțuri grecești sau turcești de aur slab la mâini și la picioare, or fi sclavi scumpi!, dinții de termopan. Poate or fi ieșit din basoreliefurile bării publice. N-ar fi prima oară când se întâmplă pe plaiurile noastre bizare. Cândva a fost badea Cârțan, ciobanul acela mițos care s-a culcat lângă Columna lui Traian din Roma și vizitatorii au spus că a coborât din coloană. Să fie și acești trecători cu goliciuni apetisante tot niscaiva oameni-fantomă?

Nu îndrăznesc să-i ating,  mai ales că îmi pare că am ajuns chiar pe acea alee misterioasă zisă a fantomelor. Un bărbat cu o mustață prestigioasă repetă monoton în timp ce se îndreaptă spre duș: Varosliget, Nepliget, Szabadsa, Orczy, Karoly. Nume stranii, budapestane, despre care am aflat mai târziu, mai pe net, că sunt nume de parcuri. Patru tineri își fac apariția ducând precum o targă o poartă din fier forjat. Deasupra se află o doamnă pe șezlong, stând întinsă, voluptuoasă, sorbind din pai un cocteil oarecare. Pe pielea ei tatuaje din frunze stilizate refac ciclul naturii. Mai jos de bărbia doamnei se întâmplă tot felul de lucruri. Au loc explozii florale, se lățesc frunze precum palme rugătoare spre cer, apar înroșiri și gălbejeli de toamnă. Frunzele trec din corpul dumneaei în gratiile porții, umblă prin mâinile tinerilor purtători, apoi pică și se lățesc pe jos. Mă înspăimânt: tot parcul se forjează, se stilizează. Parcul devine o eboșăm iar eu doar o linie. Rămâne întreg doar refrenul budapestan: Varosliget, Nepliget, Szabadsa, Orczy, Karoly.

Paradoxal Cinicul tace!

This entry was posted in Enigmele cinicului and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>