Salut. M-aș bucura să vizitați și blogul de recenzii pe care scriu http://www.carteadeschisa.ro/ Azi 16 decembrie pe carteadeschisa.ro despre ultima carte a lui Dan Lungu Cum să uităm o femeie Și mai citiți nene și poezii pe situl deja cunoscut.

Băloșii

Pace, dreptate și bine!

Ieri seara veneam cu un tramvai aproape gol. Cum m-am urcat la mijloc, erau multe scaune libere, am dat să mă așez, dar am văzut doi tineri cam suspecți și gălăgioși. Genul golănașilor. Am dat să mă duc în spate, acolo însă era un împuțit care se crăcea pe mai multe scaune. Am dat să mă duc în față, alt împuțit, își revenea din zgribureala de pe-afară.

N-am ce face și mă așez undeva pe lângă golănași.  În fine, vorbeau tare, parcă ar fi fost singuri, am decis să ignor asta. O stație, două, apoi, am surpriza că unul dintre ei să înceapă să scuipe pe lângă geam. Celălalt, nu se lasă mai prejos, trage și ‘mnealui o flegmă. Primul, din nou. Preetenul, desigur îl urmează. După a treia salvă, n-am mai rezistat și i-am interpelat:

-Nu vă supărați, binevoiți să nu mai scuipați pe jos, ce faceți aici se cheamă cocină de porci. Dacă mai continuați, o să mă apuc și eu să scuip, dar măcar în centrul vagonului, ca să vadă toată lumea, ce să ne dăm discreți, dă-o-n măsa!

În timp ce-mi spuneam nemulțumirea, probabil cu un ton mai răstit, unul dintre indivizi, a început să mă fixeze cu o privire furioasă, de parcă era decis să mă termine. Așa că am decis să văd dacă ponderarea îndemnului meu va avea efect:

- Se poate să nu mai scuipați. Nu-mi place să fac observații, mă scuzați pentru această intervenție poate brutală, dar cum altfel am putea menține curățenia!”
În mod surprinzător, ponderarea a avut efectul scontat. Tipul de alături și-a stins privirea agresivă, iar cei doi au continuat călătoria tot vorbind tare, dar numai atât. Descoperiseră că mai existau și alții în tramvai.

Acum, eram însoțit de fiu-meu care s-a dovedit cam nemulțumit de ultima parte a minidiscursului meu, a spus că a sunat umilitor, că păream cam ridicol. Eu m-am înfuriat și i-am spus că în fond ce ar fi vrut, să mă iau la bătaie cu scuipăcioșii, să mă fi dus în altă parte, dar cum puteam de duhoarea latentă de acolo, să aduc pe unul dintre împuțiți și să-l pun să scuipe și el – vai, ce bucurie i-aș fi ocazionat! -, în fine, chiar să scuip și eu la rândul meu. Dar, ce! E molimă de salivă și eu am ajuns să fac parte dintr-un popor de băloși. N-a fost prea convins. Am ridicat din umeri. Reproșul său nu risca să-mi aducă un chintal de pumni, ca mai adineauri.

This entry was posted in Situații cinice. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>