Salut. M-aș bucura să vizitați și blogul de recenzii pe care scriu http://www.carteadeschisa.ro/ Azi 16 decembrie pe carteadeschisa.ro despre ultima carte a lui Dan Lungu Cum să uităm o femeie Și mai citiți nene și poezii pe situl deja cunoscut.

Postacul

Nistorescu, noul șef de la Cotidianul între declarațiile sale mirobolante, folosește un termen prin care dispretuiește pe toți cei care hălăduiesc pe net. ”postacii cu gramatică şi limbă de SRI, SPP şi SIE”.

Într-un cuvânt, eu mă declar postac, cuvântul sună chiar simpatic. Să remarc și faptul că postacii au amabilitatea de a amesteca trei jargoane într-unul singur, reușind să ajungă la hybrisul nistorenian: SRI, SIE; SPP. Cred că postacul se remarcă prin faptul că orice cuvânt al său începe cu litera S. Postacul în viziunea Cotidian-chief este sâsâit și securist deghizat.

Dar de unde vine cuvântul postac? O fi invenția Nistorescului sau e și ăsta împrumutat tot de prin plaiurile netoase. Îmi pare că da, după cum am găsit în primul comentariu găsit pe net al Crocodilului Chichiricios de pe forumul Realitatea  TV. ”Un kilometru de thread-uri şi comentarii despre E.U e prea mult, până şi pentru cel mai grozav postac.” http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=649638#post649638

Aflu dintr-un articol de la Gândul http://www.newz.ro/stire/82518/postacul-de-partid-platit-sa-atace-forumul-mitrea-recunoaste-in-premiera-celula-din-subsolul-psd.html că există postacul de partid și postacul de profesie. Ei sunt până la urmă asimililați în articol de ciudosul pesedist Miron Mitrea echipelor de zgomote ale partidelor. Parcă și văd revendicările de grevă ale unui asemenea profesionist: ”Eu sunt zgomotician clasa doua. Îmi trebuie spor pentru zgomot, pentru radiațiile cosmice hertziene și pentru faptul că merg pe stradă.”

Îmi pare că termenul se poate extinde asupra oricărui blogger și a comentatorilor săi. Postăcim într-o veselie. De altfel termenul ar putea fi construit prin alăturarea cuvântului post și prostănac, rezultând combinația postănac și, cum nu se poate face diferența în raport cu prostănac, a ajuns la suprimarea unei silabe –na și iată splendoarea cea nouă de cuvânt: Postac. Am găsit undeva veriga de legătură:  ”tot boborul postac prostac”. Caut un model de alt cuvânt terminat cu asemenea sufix disprețuitor și care să nu presupună silaba na înainte și sunt foarte puține, de ordin depreciativ: ciutac, babac.

Am găsit și identificarea noțiunii de user cu postacul de rând, ceea ce înseamnă că avem deja un termen care încearcă să uzurpe supremația englezismului actual.

Uneori este folosit și ca răsfăț de pițipoancă, după cum se exprimă o damelă: postac mic și drăgălaș.

Aflu că orice subiect e bun pentru un postac, că poate fi și personalizat, (am dat peste postacul Vio), că este un scrib angajat la comandă de partide, stă prin subsoluri la Kiseleff.
Iată și versulețele postacului:

Sunt student sărac
Și vreau să devin postac
Scriu de zor fiindcă am chef
De-un subsol în Kiseleff..

Ceva de genu

Gabriel Adrian Mirea

This entry was posted in Personaje cinice and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Postacul

  1. Pingback: carteadeschisa.ro » Blog Archive » Noutăți prin secțiuni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>