Archive for the ‘Uncategorized’ Category

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

De Crăciun

Thursday, December 24th, 2009

am primit de la poetul Daniel D. Marin http://danieldmarin.wordpress.com/ un cadou video de Crăciun. La mulți ani pentru toți cititorii blogului.

dd

A venit aseară mama

Wednesday, September 23rd, 2009

vasile militaruAutor: Vasile Militaru
Editura: IF
Locul: Craiova
Anul apariţiei: 2000
Număr de pagini: 217
ISBN: 973-97830-6-6
Prefaţă de Tudor Nedelcea


Miniantologie lirică

Cică să te joci cu focul

Între gârlă şi zăvoaie,
Moş Lisandru Vijălie
Are şi el – tot ce are –
Un răstav de răzăchie.

Ca de miere-i sunt ciorchinii
Şi i-ar bate vânt de vară,
De n-ar sta pândar fecioru-i,
De cu zori şi până-n seară:

Într-un nuc din miezul viei
Şi-a făcut Călin cerdacul
Şi, de vară până toamna,
În cerdac îşi face veacul.

Pas de-i fură o broboană,
Că, din nucul gros şi ‘nalt,
Flăcăiandru-şi vede via
Dintr-un cap în celălalt…

Dar, te uită, mişcă-o viţă
Şi sub viţă-i nu ştiu cine:
Doar o mână i se vede
Pe când rupe un ciorchine!

”-Olio-lo! – şopti flăcăul –
Îmi plăteşti, tu vere, cina!…”
Şi porni ca o şopârlă
Înspre viţa cu pricina.

Şi Călin îşi dă cu gândul:
”Îl dezbrac, îi iau zălog,
Îi trântesc un pumn în ceafă
Şi-l fac epur’ de pârlog!”

Dar, când dete ochi cu hoţul,
Îi veni răcori – călduri,
Făr’ a mai putea să-ntrebe:
Nici ”ce faci?”, nici ”de ce furi?”

Iar în faţa lui,  – aprinsă
Ca o floare-a unui mac –
A rămas Ileana Voinii
Rezemată de-un harac.
Şi-amândoi c’un dor în inimi
Ţin privirile’n pământ,
Neputând grăi niciunul
Către altul un cuvânt…

A’nceput să cadă bruma…
Pe la crame’s buţi cu vin;
Moş Lisandru Vijălie
Îşi însoară pe Călin;

Azi e nunta… nuntă mare!
Dar mireasa cin’ să fie?
Cine vreţi să fie alta,
Decât hoaţa prinsă’n vie?…

Masă mândră şade’ntinsă
Şi se joacă… lele-lele!
Iar din via de-astă vară
Curge vinul prin ulcele.

Şi-un moşneag cu plosca’n mână,
După ce-a jucat o ”leasă”,
Zice rar, ca să-l audă
Şi mesenii, şi mireasă:

”-Cică să te joci cu hoţul…
Ba să nu te joci d fel…
I-a furat atâţia struguri
Şi’l mai fură şi pe el!”

După mure
Cu cofiţa subsuoară,
Ghimpii rugilor să ‘ndure,
A plecat Ileana Voinii
De cu zori s’ adune mure…

Iat-o c’a intrat în codru;
Codru’ i rar şi plin de soare;
Peste tot e numai cântec,
Numai murmur de izvoare.

Şi Ileana se tot pleacă
După fiecare mură,
Împărţindu-le ‘n dreptate:
Una’ n cofă, şapte’ n gură…

Dar, deodată, la răscruce,
Într’ o rarişte de tei,
Uite-aşa pe negândite,
Iese Dinu în calea ei:

Un flăcău voinic e Dinu,
Blând la grai, cu vorba rară,
Vânător fără pereche
Şi frumos din cale-afară…

Dornic mi-o cuprinde’ n braţe
Şi mi-o strânge de mijloc,
Potopindu’ i ochii, gura
Cu săruturi lungi, de foc…

Rumenă ca o răsură
Face- mi-s-a ei gură,
Iar obrajii ei se fac,
Mai aprinşi decât un mac.

Mâniată sare’ n lături,
Dojenindu-1 fără grai…
Ar fugi şi nu se’ ndură:
Cum să fugi, când vrei să stai?

Scapătă pe nesimţite
Soarele şi a’ nserat…
Cu cofiţa fără mure
Mi-s’ a’ ntors Ileana ‘n sat;

Şi’ ntâlnind în pragul uşii
Pe mămuca ei tunând,
Abia poate să’ i mai spună,
Prefăcută suspinând:

Tocmai când umplusem cofa
Şi veneam spre sat pe vale,
Pe sub teii din răscruce
Mi-a ieşit un urs în cale…

Cât p’ aci să mor de frică!
Şi de n’ aveam să’ i dau mure
Nu m’ aş mai fi ‘ ntors, mămică.
Niciodată din pădure!

Pe câmp

Miezul zilei.. În câmpie
Nici ţipenie pe cale…
Cu miros de iasomie
Bate vântul dintr-o vale.

Pe mirişte, – clăi de-a valma.
Iar la umbra unei clăi.
Tolăniţi pe-un pâlc de iarbă.
Stau de taină doi flăcăi.

Vântul – hoţ fără pereche –
Fură-aşa din când în când
Şi’ mi aduce la ureche
A lor taină vrând-nevrând.

Şi în timp ce eu, din coasă,
Culc o brazdă de trifoi,
De la claia cu pricina
Zice unul din cei doi:

- „Şi mi-e dragă, măi Căline,
Ştii, aşa, cum n’ am cuvânt…
Când o văd, sărac de mine,
Nu mai ştiu pe unde sunt…

Că’ i frumoasă fără seamăn
Şi, n’ aş crede să dau greş,
De ţi-aş spune că’ i mai mândră
Ca o floare de cireş…

Mijlocelul i se frânge
Strâns în bete, iar în sân:
Două piersici pârguite
Şi miros de flori de fân.

Un sărut al ei, Căline,
E fierbinte… cum să spui:
Nici jăratecul din vatră
Mai cu foc eu cred că nu’ i…

Si de-ai şti ce mult mi-e ciudă
Când în horă ea’ i temei.
Că, pe când îi joc în dreapta.
Vreau să fiu şi’ n stânga ei…

Mâine o să’ ncep peţitul;
Peţitoare’ i maică-mea:
Mâine dar mi’ ncerc norocul
Şi, de-o fi să nu mi-o dea, -

Să mă bată sfânta cruce
Şi să nu mai am noroc,
Dacă, – vrând s’o dea la altul, -
Nu’ i fur turta de pe foc!”

Texte preluate din volumul ”A venit aseară mama” la data de 23 septembrier 2009

Selectarea versurilor

Gabriel Mirea