Poemele de lângă noi

Autor: Mariana Codruţ
Sursa: Revista România Literară
Data: nr. 40 din 12 Octombrie 2005

unde eşti tu
nu e noapte şi zi
nu cade ploaia şi câinii
nu aleargă prin iarbă.
e o veşnică lumină albastră
ştergând contururile.

unde sunt eu amurgul
se prelinge ca melasa caldă
peste salcâmi. nervii atinşi
de arcuşul nedesluşitei spaime
haşurează aerul.

Văd o fereastră.
din chenarul ei negru
fulgeră scurt lumina unei mâini.
ce bun e plânsul de uşurare.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Liliana Ursu
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.38 din 28 Septembrie 2005

Iar scriu cerul raţele sălbatice
şi umbra lor iar scrie marea
în stoluri triste, tot mai triste
semn că vine iarna.

Iar drumul spre biserica din deal
îl scrie doar bărbatul
cu rugăciunea lui.

Tot satu-i la ferestre.
El cară în spate
un cazan cât un clopot
pentru botezul
de la Mânăstire.

Frânt sub greutatea bizarului obiect
ciudat mai scriu şi paşii lui ţărâna.

A plecat odată cu soarele la drum.
Cu lacrimi a scris tot dealul.
Spre seară a ajuns şi el pe culme
şi-n faţa bisericii mici, din lemn
a lăsat cazanul jos, pe frageda,
speriata iarbă.

Soţia şi copiii şi mama şi fraţii
pe care niciodată nu i-a avut
au început să care găleţile cu apă
să umple golul.

Lui îi picurau acum lacrimile
în acest clopot întors.

La fel câteva păsări
au presărat din cer
busuioc şi genţiane
în apa în aşteptare.

Când bătrânul călugăr
i-a înmânat cămaşa aceea lungă şi albă
el, palid, zâmbea în vârful dealului.
Fericit că va fi în sfârşit botezat
în numele Tatălui
şi al Fiului
şi al Sfântului Duh.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Claudiu Komartin
Sursa: Revista România Literară Din volumul Circul domestic,
Data: nr.36 din 14 Septembrie 2005

pentru Simina şi Andrei

Sunt atât de plin
de mine
încât
noaptea
la fiecare tresărire
a gambelor
mă revărs
puţin
câte puţin
în afara marginilor
acestui trup
catifelat
dar puternic
în care
cu puţine
sforţări
un altul
ar mai putea vieţui
o vreme
nici rugăciunea
nici chiar lumina
fanată
pe care inima mea
o răspândeşte
în jur
nu mai străpung
acest zid dureros
această răsfrângere
a tăcerii
înăuntrul tăcerii
sunt atât
de puternic
de plin de mine
încât
debordez
şi iată

universul s-a făcut mai mic decât o boabă de mazăre
un câine flămând l-ar putea da gata dintr-o înghiţitură

ce agonie,
se plânge bărbatul
(ieşind în genunchi din tavernă spre cimitir)

ce agonie,
exclamă femeia
(şi embrionul din pântecul ei recade).

Te trezeşti din somn într-o cămaşă însângerată care
scânceşte.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Sebastian Reichmann
Sursa: Revista România Literară
Data: Nr.31 din 10 August 2005

prezentatorul profesor critic poet care comite
încontinuu erori de apreciere
şi cere tuturor după şi mult prea târziu iertare

copilul care doarme cu genunchii la gură
şi fără pantofi în mijlocul zilei chircit
într-o flanelă prea largă
în firida unei clădiri interbelice
lângă nişte monezi dintr-un metal dubios
şi care visează despre Josephine Baker la brâu
cu salba ei de banane foarte reale

ţăranca bătrână deghizată în florăreasă
care îşi comentează fiecare gest cu un singur cuvânt
ferigi ferigi ferigi ferigi ferigi
12/5/05

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Ion Pop
Sursa: Revista România Literară
Data: Nr. 27 din 13 Iulie 2005

Aici – ne spune ghidul – a fost
biblioteca împăratului Hadrianus, -
şi ne arată o livadă de măslini.

Nu-mi pot da prea bine seama
care dintre ei ştie greceşte, care latineşte.
Respir, se pare, un aer foarte cult,
tot aşa cum mă gândesc că pământul
care acoperă un geniu mort
trebuie să fie, da, cu mult mai inteligent
decât cel aruncat în grabă
peste multa prostime.

Acum, însă, am un moment
de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit
să fiu mai degrabă
fericit şi sărac cu duhul,
mă las să alunec
leneş, într-o dubioasă voluptate.
Rudă cu ruinele, mă şterg încet
în verdele şters al măslinilor,
mă sfărâm în murmurul abia desluşit
al acestei amieze cu greieri mulţi,
decad, provincial şi periferic,
din greaca şi din latina clasică,
în dialectul vulgar al unei mierle.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Mariana Filimon
Sursa: Revista România Literară
Data: Nr.23 din 15 Iunie 2005

Mozart şi lumina
galben-roşiatică
a amurgului -
e ora pe care o iubesc
în care răbdătoare
mă îngădui

mobila tace
tablouri veghează
în nefaptele lor în nescrise
încă destine

singurătatea
porii-şi deschide
până la roşu

culoarea sângelui şi-o dispută
şi puiul de leandru
geamănul meu

atinge-mă purpură
dar nu mă răni

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Monica Pillat
Sursa: Revista România Literară
Data: Nr.21 din 1 Iunie 2005

Stăteam la ţărm,
Tu erai marea,
Te ridicai
Vuind în valuri
Să mă ajungi,
Dar graiul tău
Mi-era ca ceaţa…

În van citeam
În scoici, în alge,
Cuvintele
Demult desprinse,
Din cartea
De pe fundul apei.
Silabe de nisip
Mocneau în juru-mi,
Cu pâlpâiri
Nedesluşite.

Dar ce minune -
Mărunţirea
Scria la infinit
Întregul,
Fărâma, totuşi
Desfăcută,
Se mai putea
Încă deschide
În curcubee
De ecouri.

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Dumitru Velea
Sursa: Revista România Literară
Data: Nr. 22 din 8 Iunie 2005

I-au săpat nouă copci în gheaţa groasă
cât statul de om,
departe una de alta, urmărind un şir de stele.
Scufundătorul, cu pielea înroşită de ger,
s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă,
s-a aruncat cu capul înainte şi, pe sub gheaţă, a ieşit
în copca a doua. Pe sub cerul apei părea dispărut,
ori mort, deşi el se lupta cu întunericul
până la primul ochi de lumină. La ieşire,
prin ultima copcă,
unii spun că i-au văzut doar scheletul;
alţii, apa de pe sine precum cristalele solare;
numai Scufundătorul spunea că a trecut
dintr-o locuinţă în alta, lăsându-şi în fiecare
câte o parte din corp: nouă învelişuri în nouă încăperi.
Copil, visase un copac cu nouă crengi:
în fiecare câte un cuib
cu câte un ou.
Să aşteptăm, ce va ieşi?
Pasăre sau reptilă?

- O, tu ce ai săpat copcile, ai văzut un om! Care
a fost odată asemenea cu tine.

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Ioana Diaconescu
Sursa: Revista România Literară
Data: Nr.21 din 1 Iunie 2005

Culcat la picioarele îngerului
Monahul se supune modelului ceresc
Şi se roagă.
Îngerul formează cu corpul său văzut doar în vis
Un cerc în care
Binecuvântează.
Înger şi monah
Sunt împreună
În acelaşi cerc
Unde ochiul Domnului
Lasă lacrima caldă să-i scalde pe amândoi.

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Autor: Constantin Abăluţă
Sursa: Revista România Literară ciclul – Zile şi Vieţi
Data: Nr.20 din 25 Mai 2005

5.

Trăim cu toţii în zile diferite
unul îşi caută broasca ţestoasă care a dispărut
altul tot tergiversează excursia pe malul lacului
un altul trimite prietenilor scrisori din locuri inventate
copilului îi scapă felia de pâine în canal
în poiana mierlelor brutarul mut fărâmiţează pâine
chiar zilele îndrăgostiţilor sunt decalate
fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde
în lumina vecină
etanşe sunt bucuriile noastre
ca florile în case părăsite
zidite în culoare şi miros
departe de orice ochi de orice nară

doar morţii se scaldă în zile comunitare
ei egal de liniştiţi
ca nişte briciuri scufundate
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007