Archive for December, 2007

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Tu, Doamne

Monday, December 31st, 2007

Autor: Monica Pillat
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.33 din 24 August 2007

Tu, Doamne, care te-ai lăsat
Descris în cărţi, pictat în fresce
Cu chip de om – te smulgi din zid,
Ieşi din contur, scapi din cuvinte…

Atunci de mine se apropie
De pretutindeni fiara albă
Şi mă pândeşte la tot pasul,
Dar când mă-ntorc înfricoşată,
Tu Te prefaci că nu mă vezi,
Ori poate nu e încă Ceasul.

Iar când îmi vii în somn ca marea,
Puterea undei care creşte
Răstoarnă cerul peste mine
Şi de atâta frumuseţe
M-aş prăpădi, de nu m-ai scoate
Ca pe un înecat din vis.
31 decembrie 2006

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Mi-am scris cu vorbe viaţa, cu tăceri

Monday, December 31st, 2007

Autor: Dinu Ianculescu
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.35 din 7 Septembrie 2007

Mi-am scris cu vorbe viaţa, cu tăceri.
Nici răsfăţat, nici ocolit de Parce.
Din bun şi rău n-a mai rămas ce stoarce
şi în desagi s-au adunat poveri.

Abia m-ajunge vântul care toarce
din freamătul pădurilor de ieri.
Mi-am scris cu vorbe viaţa, cu tăceri.
Nici răsfăţat, nici ocolit de Parce.

Şi nu e drept ca vremea să mă-ncarce
cu toamne şi cu doamne şi cu veri
pământule care grăbit îmi ceri
cu paşi mărunţi la tine-a mă întoarce.

Mi-am scris cu vorbe viaţa, cu tăceri.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Fără titlu

Monday, December 31st, 2007

Autor: Miron Kiropol
Sursa: Revista România Literară
Data: nr. 40 din 12 Octombrie 2007

*
Am scris poemul dar de ce l-am scris încă,
De ce l-am făcut podoabă
Unei săli de sărbătoare pustie
în care nimeni nu ridică potirul
Pentru a ura noroc soarelui şi lunii
De pe umerii miresei?
Am visat din nou că ţineam între palme obrajii
Unei femei cristaline.
Repede spulberarea mi-a curs printre degete
Luând drumul aceluiaşi nisip
îmbrăcat în umbre ce au crezut în veşnicie.
Dar cât de veşnic seamănă
Cel ce iubeşte cu Dumnezeu!

12 decembrie 2006

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Într-o zi

Sunday, December 30th, 2007

Autor: Gheorghe Istrate
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.39 din 5 Octombrie 2007

prea mă dospesc leşiile nopţii
pielea îmi crapă prin şanţurile ei
şiroiesc furnicile roşii

ca o păstaie drumul se sparge
sar din el amintiri uscate
şi morţii mei neştiuţi se saltă-n picioare
întrebându-mă buimaci de tinereţea lor

va coborî într-o zi pe umărul meu
albatrosul lui Baudelaire
cu aripile tocite de-atâta văzduh
doritor de un ţărm precum columba lui Noe

îi voi răspunde:
pământul sunt eu…
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Micuţa cerşetoare

Sunday, December 30th, 2007

Autor: Ofelia Prodan
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.37 din 21 Septembrie 2007

micuţa cerşetoare şi-a plecat ochii
sfioasă
apoi a început să vorbească
şi vocea ei groasă răguşită ca a unui
bărbat care
fumase la greu toată viaţa
m-a impresionat
mişca repede mâinile prin aer
în timp ce vorbea
din mâinile ei subţiri a ieşit o undă
rece de spaimă
i-am pus mâna pe căpşorul negru
uită-te la mine un pic
am rugat-o frumos
şi-a ridicat capul încet
m-a privit
şi doamne, se uita cruciş

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Negrul

Sunday, December 30th, 2007

Autor: Aura Christi
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.36 din 14 Septembrie 2007

Negrul, negrul, negrul
îţi sculptează mâinile, duhul.
Seara zvâcneşte în brazi,
pulsează în iarba pietrelor,
răsturnând în ceruri
brazdele grele şi lutul.

Negrul, negrul se-abate
dinspre-ncinsele după-amiezi.
Cântă aspru, ca din pământ,
cosaşii; aerul şfichiuie.
De sub pleoapa cosmică, noaptea
cade grămezi, grămezi!

Mai e un pic şi negrul
te-ajunge din urmă. Iată,
îţi scaldă în smoala-i de aer glezna
în dulci suprafeţe turnată
şi te odihneşte şi-n sfârşit te învinge:
încă, şi încă o dată!
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Dus-întors

Sunday, December 30th, 2007

Autor: Letiţia Ilea
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.44 din 9 Noiembrie 2007

el era puţin nord puţin sud
puţin briză şi uragan
rouă soare în deşert

ea îl întâlnea atât de rar
încât aproape îi uitase chipul
numele dogoarea privirii

nici nu era sigur
dacă îl întâlnise vreodată
sau doar îşi aducea aminte
ca de prima iarnă din viaţa
ei de cactus
care uitase să înflorească
ca de prima pradă
din viaţă ei de lupoaică
fără vizuină

el era puţin floare de cactus
puţin vizuină
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Călătorie

Sunday, December 30th, 2007

Autor: Gabriela Melinescu
Sursa: Revista România Literară Din volumul Boala de origine divină
Data: nr.33 din 24 August 2007

Intru cu emoţie într-o maşină enormă
ca în trupul unui viu mamut.
Mă amestec printre oasele lui
de-acuma apăr trupul
care m-a încăput.
Fiinţele mai mici cu uşurinţă sunt cuprinse
în corpuri largi asemănătoare.
Lucruri acoperite de o teacă
a unei săbii curgătoare.

şi aerul înfăşurând pământul,
un gol care înghite forme mişcătoare
o sferă luminoasă simt rotindu-se
fără repaos, într-o sferă mare.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Degete

Sunday, December 30th, 2007

Autor: Gheorghe Grigurcu
Sursa: Revista România Literară
Data: nr.32 din 17 August 2007

Degete risipite-n mozaicul
fatal al desenului
vieţii noastre pline
de culori de curburi
de retuşuri de pliuri
de iubiri ce sunt
totuna cu naşterea
de propoziţii ce sunt
totuna cu moartea

degete degete
de vânzare la anticariat.

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

16 mai

Thursday, December 27th, 2007

Autor: Ştefan Ioanid
Sursa: Revista România Literară
Data: nr. 28 din 20 Iulie 2007

Spre dimineaţă am visat
limbajul pur al unei săbii
care nu s-a întâlnit
niciodată cu sângele

(poezia aceasta ar fi trebuit
să se termine aici
dar mi-am adus aminte
de o alegorie a lui Borges
în care era greu să distingi
cine este asasinul:

omul sau spada?

la fel ca în străinul lui Camus

lumina aceea care cădea pe cuţit

- o crimă născută din lumină)

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007