Archive for July, 2008

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Poezie

Thursday, July 31st, 2008

Autor: Octavian Soviany
Sursa: revista România Literară
Data: Nr. 25 din 27 iunie 2008)

17 august

Când te-ai născut tu
eram un bărbat aproape
bătrân.
Alcătuiam din
dopuri de bere
hărţile constelaţiilor.
Hărţile
tuturor constelaţiilor.

în timp ce tu înghiţeai
prima gură de aer
eu ţineam pe genunchi
disperarea. Şi disperarea avea
chipul lui ceauşescu.
Era o mahalagioaică bătrână şi grasă
cu chipul lui ceuşescu.

Ai învăţat pe urmă să
mergi. Ai făcut câţiva paşi
în direcţia mea arătându-mi că ai
o pauză între vene
şi o aşchie de metal în
femur. Moartea ta era ascunsă acolo.

Pe atunci nu vorbeam niciodată.
îmi trimiteai doar
desenele tale
pline de fluturi şi de
pisici. O
singură dată
ai făcut,
cu linii stângace,
un sex de băiat.

Afară erau scene de muncă.
Buldozere. Macarale.
Iar sângele meu flutura
deasupra şantierelor
ca un steag negru,
căci eram un bărbat
aproape bătrân,
cu prostata mărită
şi gânduri de sinucidere.
Nu-ţi presimţeam încă buzele,
Forma sânilor tăi
nu se contura încă
sub hainele tale de şcolăriţa.
Totuşi
îţi auzeam uneori respiraţia
pătrunzând prin ferestrele îngheţate,
scrâjelindu-mi pe piept
frunze roşii şi ascuţite
şi atunci îmi spuneam:
doar dorinţa şi moartea
au asemenea frunze.

Mai întâi
mi-ai pătruns în cuvinte.
Vorbeam cu
vorbele tale. Fredonam
cântecele neghioabe.
Alcătuiam
din dopurile mele de bere
forma stângace a unui
sex de băiat. Mă
uitam în oglindă
şi aşteptam să-mi apară pe
chip
trăsăturile tale.

Pe stradă
oamenii aveau toţi
chipul lui ceauşescu.
Cântau
cântece patriotice.
Până şi beţivii din rahova
intonau
cântece patriotice.

Pe atunci bucureştiul
se numea ceauşima.
Semăna
cu o groapă comună,
iar în visele tale
începea să apară
un bărbat obosit
şi aproape bătrân
cu o carte
subţire sub braţ şi puţină
cenuşă
pe reverul sacoului.
îi scoteai
cu degetele tale bondoace
de copil răsfăţat
pământul din gură.

Era
pământul galben al
ceauşimei cu
duhoarea lui acră de
hoit.

Totul a devenit
pe urmă confuz.
îmi amintesc de exemplu
de scena aceea
când tatăl tău
(un bărbat încă tânăr,
încă foarte vivace)
şi tatăl meu
(căruia îi crescuse
nişte iarbă pe piept
sub pământ)
îşi dădeau mâna
puţin stânjeniţi, la o masă
dintr-un local.
De telecabinele
purpurii care circulau numai noaptea
între frunţile noastre. Şi de prima
ta menstruaţie. Viaţa ta de femeie
începea ca o dictatură
dintr-o ţară exotică
unde arborii au
frunze roşii şi ascuţite.

Sângele meu a fluturat
atunci înspre tine ca un
steag negru.

Eram un bărbat
aproape bătrân
care după ce aşteptase
căderea lui ceauşescu
nu-şi mai aştepta acum
decât moartea.
Un bărbat obosit
care de la o săptămână la alta
şi de la o lună la alta
semăna tot mai tare cu ceauşescu.

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Cum am deschis uşa au intrat

Tuesday, July 29th, 2008

Autor: Daniel D. Marin
Sursa: revista Tribuna
Data: Nr. 137 / (16-31 mai 2008)

cum am deschis uşa au intrat

un cerşetor slinos cu ochii roşii
şi o femeie micuţă prăpădită
ce sorbea cu sete dintr-o sticlă
de vodcă

i-am poftit la masă
se încălziseră binişor am
pus nişte muzică şi aşa
am început să povestim una alta

am aflat că cerşetorul
copilărise cu taică-miu şi că îi plăcea
Nietzsche

în schimb femeia aceea micuţă mă
văzuse plângând odată pe stradă în hohote
mergând fără să-mi pese printre
maşini de-alea de firmă şi şoferi care înjurau
ca demenţii ceea ce a determinat-o
să aprofundeze sufismul

text preluat cu acordul revistei Tribuna la data de 20 ianuarie 2008

Despre mirosuri

Monday, July 28th, 2008


Autor
: Iurie Bojoncă
Sursa: revista Tribuna
Data: Nr. 134 / (1-15 aprilie 2008)

Am acest simţ înnăscut
să recunosc oamenii
şi lucrurile
şi noţiunile
după mirosurile lor lexicale.
Mai întâi vine mirosul
de un anumit parfum
şi abia mai apoi
apare persoana
despre o femeie
voiam să-ţi spun.
Mai întâi vine mirosul
de fum şi tutun
şi abia mai apoi
apare umbra
despre o alta femeie
voiam să-ţi spun.
Mai întâi vine mirosul de peşte
apoi apare pescarul
şi barca
şi valul
şi pescăruşul
şi marea
şi cerul
şi după toate acestea
poţi bănui undeva infinitul.
Mai întâi simţi un miros
de vopsea tipografică
şi de hârtie proaspătă
apoi vezi cartea cea nouă
îi atingi cu privirea
cuvintele ei tremurânde şi umede
care emană imagini de foc
şi imagini de gheaţă
sunt dulci şi amare
sunt un leac şi o boală
sunt tot ce te doare pe tine
ele sunt tu
şi tu eşti ele
cine pe cine se scrie
nici nu se mai ştie.
Abia acum vom încerca să savurăm
câteva mirosuri mai deosebite.
un fum lenos de ţigară
şi-un abur plăcut de cafea
va încerca să ţină locul
unui calmant
dar de fapt va trăda
măcinarea şi zbuciumul
în care te stingi pâlpâind.
Disperarea azi are miros
de cafea şi de fum de ţigară
mâine va mirosi a femei
apoi a multă băutură
apoi vine mirosul aruncării de pe zgârâie-nori
ori mirosul unei ploi cu praf de puşcă-n tâmplă
şi abia după aceste scene
disperarea nu va avea
nici un fel de miros
nici culoare
şi nici imagine.
Un zâmbet lasciv
şi o căldură din carne
se va da drept dragoste
pentru acestă femeie
dar zâmbetul şi căldura
nu au nici un miros
şi cum oare
le voi putea detecta
ori poate zâmbetul
va fi un amestec
de floare şi frunză
şi alte arome de tipul acesta
iar căldura divină
va fi o expresie finală
a pădurii care a ars şi a ars
de când se ştie
ca să poată intra
în sufletul nostru
luând chip de lumină
şi lumina ce miros are?
Odată ce nu ştim răspunsul
hai mai bine să coborâm
în zona lucrurilor noastre intime
cele care ne veghează mereu singurătatea:
să luăm bunăoară pixul meu
cu el scriu acum aceste rânduri
şi e ziua de 10 noiembrie
adică e cam răcoare în casă
şi dacă îl las din mână
se răceşte şi nu mai scrie
are şi el nevoie de puţină căldură
pentru a face să curgă cerneala
să ia o anumită formă pe hârtie
şi ce miros are pixul oare?
Atunci când e pus să scrie
poate avea un miros de căldură
şi căldura ce miros are?
Cine ştie?
Să luăm un alt obiect
perna ori patul
uşa ori casa
şi vom vedea
că perna miroase a somn
iar somnul adie a moarte
patul e un fel de odihnă veşnică
uşa are un iz de plecare
de-acasă
iar plecarea din case
le conţine deja
pe celelalte miroase.

text preluat cu acordul revistei Tribuna la data de 20 ianuarie 2008

Natura…

Saturday, July 26th, 2008

Autor: Tănase Eugen
Sursa: mail
Data: 05.07.2008

Dorit de ramuri,
De flori sălbatice,
De umbre,
Mă lupt să fiu
Al meu.
Natura umană,
Mă înspăimântă.
Încet, încet mă retrag
Într-un colţ…
Să pierd, în visare
Orice urmă
De viaţă.

text preluat cu acordul autorului la data de 5 iulie 2008

La înmormântarea nemernicului

Friday, July 25th, 2008

Autor: George-Bogdan Stoian
Sursa: revista Tribuna
Data: Nr. 131 / (16-29 februarie 2008)

nu a venit nimeni
nici sora, nici tovarăşii de puşcărie, nici măcar popa
că tot bântuia prin sat vorba că-şi luase singur mau
sigur, nu-l înghiţea nimeni
toţi îl blestemau în şoaptă
când se-mbăta uliţa rămânea pustie
tremurau casele
ferecate în zornăitul cântecelor şi-njurăturilor sale
se zvonea că trăise cu maică-sa şi c-o omorâse
se zvonea că-l are pe dracu-n el
mie îmi tot vindea găini aşa că nu-l judecam
l-au găsit în veceul din fundu’ grădinii
şi după cercetări s-a stabilit că zăcuse acolo peste patruj’ de zile
şi-aşa a fost că altfel nu se explică
putoarea ce s-a tot perindat în perioada aia
totuşi cu-aşa o moarte sigur a prins un loc la dreapta Tatălui
a avut noroc că nea şoric, groparul, era în toane bune
că, altfel, cum a zis nea Petre, cre’ că se-ngropa singur
în sfârşit, la-nmormântarea nemernicului chiar n-a venit nimeni

dar a venit mama celui pe care-l omorâse

text preluat cu acordul revistei Tribuna la data de 20 ianuarie 2008

Catapeteasma

Thursday, July 24th, 2008

Autor: Vanda Steliana Florea
Editura: Fides
Locul: Iaşi
Anul apariţiei: 2008
Număr de pagini: 110
Prefaţă: Ionuţ Caragea
Alte poezii: aici (poezii.biz)
Pagina Personală: aici

Miniantologie lirică

Toamnă

S-au adunat în jurul meu
Turle înalte de catedrală
Îngheţate britanic
În solemnitate…

Din zidurile vechi şi obosite
Cad picături mari de flori târzii
Clopotele prind în dangăte aerul serii
Pulverizându-l peste oraş

S-au adunat în jurul meu
Copaci rebeli care renunţă la frunze
Dar nu şi la flori

S-au adunat în jurul meu
Dimineţi limpezi
Răsărituri întâmpinate de păsări
Rămase fără calendarul
Toamnei

Apus

Cerbul zorilor trage cu coarnele
Brazde adânci în cerul primăverii
În care
Soarele va însămânţa
Luminile unui
Apus

Încătuşare

Sunt grădina în care m-am pierdut
În care respiraţia a luat-o înaintea bătăii de inimă

Îndurăm din ce în ce mai greu umbra
Pe care o facem acestui pământ
Contururile din ce în ce mai ascuţite
Desenate în praful de pe mobile
Aerul din ce în ce mai bântuit
De respiraţiile celor nenăscuţi

Îndurăm din ce în ce mai puţin glasul
Celor pe care nu avem timp să-i ascultăm
Dar care cer să fie ascultaţi
În numele unor drepturi pe care nici zeii nu le au
Şi ca şi cum toate astea nu ar fi de ajuns
Pentru o alienare totală
Mai trebuie să mai şi trăim…
Şi ca şi cum toate astea nu ar fi de ajuns
Mai trebuie să aducem pe lume
Alte umbre…
Alte glasuri…
Alte cătuşe…

Texte preluate din volumul „Catapeteasma” la data de 24 iulie 2008

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea


Andreea

Tuesday, July 22nd, 2008

Autor: George-Bogdan Stoian
Sursa: revista Tribuna
Data: Nr. 131 / (16-29 februarie 2008)

prima dată când am fost într-un club de striptease
aveam vreo 15 ani, neîmpliniţi, cum îmi erau şi creierii
pe-atunci. eram cu tata, victimă a datoriei părinteşti
de-a fi dus la curve de timpuriu. dar fesele andreei
mi se unduiau între tâmple mai ceva ca-n savoy şi
fluturaşul tatuat pe sânul ei îmi aluneca prin toate
venele, până-n subconştient, încât când clipeam
îi simţeam sub pleoape aripile trase
prin curcubeu. s-a aşezat lângă mine, mi-a sărutat mâna
şi mi-a băgat-o între picioarele ei. câteva secunde
nici n-am mai ştiut să respir
dar am auzit vocea şoferului tatei: ce spune-acolo bog?
şi-am revenit: n-aud nimic cu muzica asta
atunci să mergem într-o cameră a zis ea

evident că m-am îndrăgostit în noaptea aceea
şi-n seara următoare, cu bani furaţi de-acasă am consultat-o din nou.
i-am spus c-o iubesc, c-aş vrea să fim împreună
şi i-am mai şi făcut cadou 830 de dolari. noroc-
a auzit tata şi-a exilat-o, că altfel nu mai intram la liceu.
însă dacă ştiam unde-i, sigur fugeam după ea.

astăzi, după atâţia ani, am zărit-o întâmplător.
stătea pe-o bancă-n copou, alăptându-şi fetiţa.
avea un ochi vânăt, o buză spartă, nicio verighetă pe deget.
şi fluturele care îmi colorase odată visele i-a zăcut pe ţâţă ca pironit
într-un insectar. pentru o clipă ne-am întâlnit privirile,
atunci m-a recunoscut. m-am prefăcut că n-o văd şi-
am mers mai departe. acum îmi pare rău

text preluat cu acordul revistei Tribuna la data de 20 ianuarie 2008

Sub rochie nimic

Tuesday, July 22nd, 2008

Autor: Bogdan Lipcanu
Sursa: revista Tribuna
Data: Nr. 130 / (1-15 februarie 2008)

Sub rochie nimic,
aşa anunţa afişul videotecii,
groază totală, crimă, sex,
25 de lei
şi aşteptam cele mai tari chestii.
A început cu un tip
cu o foarfecă.
Ăsta cică tăia labiile femeilor…
Am tot aşteptat să văd cum le taie pe bune,
da’ nu vedeam decât foarfeca.
Nu se întâmpla nimic,
nu era nimic sub rochie.
Pe la jumătatea filmului am ieşit plictisit.
Robert a nimerit mai bine
Cică făcea una sex cu extratereştri,
cu o trompă, ceva, într-o cadă
…cu bulbuci.

text preluat cu acordul revistei Tribuna la data de 20 ianuarie 2008

Invocaţii şi alte micropoeme (Anrufungen und andere Mikropoeme)

Friday, July 18th, 2008

Autor: Mircea M. Pop
Editura: România Press
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 2002
Număr de pagini: 96
ISBN: 9738236304
Despre Mircea M. Pop: Wikipedia
Alte poezii: aici (poezia.3x.ro) şi aici (poezia.lx.ro)

Miniantologie lirică

Doi poeţi

Poetul din Răsărit
bate stângaci
şi apăsat
cu două degete
din zece
poemul
la maşina de scris
pe două foi
perfect suprapuse
cu indigoul între ele.

Poetul din Apus
mişcă uşor litere
cu opt degete
în monitor
iar la sfârşit
satisfăcut
după ce le-a prelucrat
şi aşezat
apasă clapa de imprimare.

Naiv, poetul din Răsărit
oferă semenilor
pe tavă
gîndurile neliniştile
şi sentimentele sale.

Versat, poetul din Apus
imprimă mecanic
posibile gânduri
nelinişti şi sentimente
care pot fi ale celorlalţi.

Micropoeme

Cititorii mei
sunt grăbiţi
n-au timp să citească
poeme lungi
ei vor să aibă ceva
de la viaţă

cu mine
lucrurile stau şi mai rău
eu n-am timp să citesc poeme
de niciun fel
de-abia am timp
din când în când
să aştern pe hârtie
micropoeme.

X X X

Dacă nu ai timp
sau răbdare
să citeşti un poem
nu citi titlul
ci primul şi ultimul vers
şi încearcă să refaci
spaţiul dintre acestea.

Formula magică

Tu es la plus belle de très belles
tu sei la più bella delle belle
tu eres la mas hermosa de las hermosas
tî samaia krasivaia iz krasavits
you are the most beautiful among the beautiful
Du bist die Schönste der Schönen
tu eşti cea mai frumoasă dintre frumoase

indiferent în ce limbă
rosteşti magica formulă
mergi la sigur.

Texte preluate cu acordul autorului la data de 17 iulie 2008

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Elegie holografică

Thursday, July 17th, 2008

Autor: Luminiţa Suse
Sursa: poezie.ro
Data: 2008-07-05

iată-mă încă aici, fluturând biletul pentru viaţa de apoi
prin periferia unui oraş constelaţie
tălpile mele bat un diminuendo pe alei pietruite
simt că mai am multe de văzut
nimic nu şi-a dezvăluit sensul în întregime
lumea aceasta este un puzzle colosal
iar eu am descoperit numai câteva fragmente disparate
pe suprafaţa unui bob de nisip

ce să înţeleg despre feţele ce le văd în trafic
pot doar să le ghicesc arhitectura afectivă
bazat pe o încruntătură sau un zâmbet din când în când
cum să decodific ţipătul gâştelor plecând toamna
aud aceleaşi voci când se întorc din sud intonând mantra
mergi înainte, mergi înainte, mergi înainte
asta este exact ceea ce am făcut toată viaţa
în căutarea frumuseţii, găsind indicii ici şi colo

de parcă primele picosecunde ale acestui univers
au fost petrecute cu mărunţitul întregului în fărâme
să am mai târziu din ce reconstitui adevărul
mereu recunoscătoare că durerea ce mă îndoaie
este doar un fragment dintr-o rană mai mare
contrariată la gândul că momentele mele de bucurie
sunt detalii ale unei fericiri omniprezente
şi nu percep ansamblul din motive prozaice

text preluat cu acordul autorului la data de 16 iulie 2008