Archive for January, 2009

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Din tainele prieteniei

Wednesday, January 28th, 2009

Poeme tanrenga

Autor: Ion Untaru * Radu Patrichi
Editura: Amurg Sentimental
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 2006
Număr de pagini: 84
ISBN: 973-678-142-9
Prefaţă: Radu Patrichi

Miniantologie lirică

frumoasa
venind spre mine
mă opresc, mă îndrept, o aştept
câte nu speră omul
în viaţa asta

expoziţie
în faţa florăriei
doi fluturi veseli
aşteaptă
ora deschiderii

în parcare
numai maşini albe
ninge liniştit
scriu cu degetul
numele tău

Texte preluate din volumul „Din tainele prieteniei” la data de 28 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Poesii

Friday, January 23rd, 2009

Autor: Radu Stanca
Editura: Tineretului
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1973
Număr de pagini: 171
Prefaţă: Ioana Lipovanu – Theodorescu – Radu Stanca şi feţele poeziei

Miniantologie lirică

Expediţie

Urcăm spre moarte ca spre izvorul Nilului,
Lopeţile ni-s pline de ierburi putrezite,
Iar luntrea, cel din urmă părtaş al exilului,
Se clatină sub boarea tăcerii infinite.

De nouă mii de veacuri în susul apelor
Vâslim fără-ncetare făcând aceeaşi cursă.
Dar va fi dată, oare, vreodată pleopelor
Puterea de-a cunoaşte misterioasa sursă?

Ca nişte păsări într-un imens convoi
Urmăm uriaşul vultur care ne-ndreaptă zborul.
Ne-mbie de pe ţărmuri mereu refugii noi.
Noi însă nu ne-abatem din cale. Vrem izvorul !

Ce forţă colosală ne ţine-aripile
Mereu, ca nişte steaguri de fier, desfăşurate ?
Plutim cu timpu-n faţă izbindu-i clipele
Si niciun vânt prielnic din urmă nu ne bate.

Străbatem singuri într-o imensă încordare
Şi mergem cu curenţi potrivnici la babord.
Vedem cum trec la vale istorii viitoare,
Dar nu putem da veste celor rămaşi în port.

Şi-naintăm, cu farul legat peste catarge,
Ca nu cumva vreo eră din cele care vin
Să ne izbească prora în locul ce se sparge
Şi care taie Nilul în sus spre-un punct divin…

Nocturnă

Intru-n Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpere
În care e un mort. Pe partea dreaptă
Am zidurile surde de tăcere.
Pe partea stângă, inima-nţeleaptă.

In jur văd numai porţi, şi-n porţi ferestre,
Iar în ferestre ochi care mă-ngheaţă.
Intru-n Sibiu domol ca-ntr-o poveste
În care port viziera peste faţă.

Cu fiecare pas făcut prin sânge,
Tot mai adânc pătrund în noaptea care
Intâi de jos în sus în mâini mă strânge,
Apoi de sus în jos mă prinde-n gheare.

Stradelele mă-nghit dintr-una-ntr-alta,
Iar scările mă urcă şi coboară,
De nu mai ştiu: biserica e-n balta
Cerului larg sau ceru-n ea coboară.

Si peste tot o linişte ca-n clipa
Când marea se sărută cu pământul.
Liliacu-şi linge-n somn trudit aripa
Şi printre arbori vechi foşneşte vântul.

Intru-n Sibiu cum intră-n ceaţă luna,
Mai mult alunecând decât cu pasul,
Si-n liniştea ce-ascunde-n ea fortuna
Ascult cum bate-n turnul straniu ceasul.

Intru-n Sibiu, livid, sătul de viaţă.
Dar pregătit, pe străzile uitate
În fiecare clipă să dau faţă
Cu mortul care umblă prin cetate.

O! Dacă moartea

O! dacă moartea ar avea ca tine
Braţele lungi şi degetele fine
Sânii rotunzi şi umerii de piatră
Ţâşnind din văi ca flacăra din vatră,

O!  dacă ar privi printre agate,
Cum ochii tăi privesc pe înserate,
Şi de-ar umbla cum umbli tu, alene,
Atunci de paşii ei nu m-aş mai teme,

N-aş mai simţi fioru-acesta rece
Care prin toate fibrele îmi trece
Învălurindu-mi aripile-n aer
Întocmai ca un tort desprins din caer…

O ! dacă moartea ar avea paloarea
Obrajilor tăi dragi, înfiorarea
Buzelor tale umede şi calde,
M-aş învoi în unda-i să mă scalde,

M-aş da pe mîna ei ca să-mi întindă
Pe ochi această plasă aburindă,
Această fină negură ţesută
În atelierul ei de zână mută…

O! dacă moartea-ar semăna cu tine
Ea ar putea oricând, oricând să-mi vină…

Texte preluate din volumul „Poesii” la data de 22 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

100 de ani de sonet românesc

Friday, January 23rd, 2009

Autor de antologie: Gheorghe Tomozei
Editura: Tineretului
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1973
Număr de pagini: 212
Prefaţă: Gheorghe Tomozei

Miniantologie lirică

George Dumitrescu

Primăvara citadină

Oraşul s-a urnit pe străzi, în soare,
Copiii urcă smee peste case,
Doar un schilod în poarta lui rămase,
Cu ochii prinşi pe ramurile-n floare.

In drum, ţigănci în stambe vii, ochioase,
Duc primăvara-n coşuri, zâmbitoare.
Cu patimă trăgând dintr-o ţigare,
Chivuţele, ca nişte mături roase,

Aşteaptă lîngă ziduri, împreună.
Un visător cu ghiata scâlciată,
Cu paşii lui de somnabul sub lună,

Scandează versuri pentru niciodată,
In timp ce-o caterincă trist răsună,
In primăvara tristă, asfaltată.

Eugen Jebeleanu

Noaptea la Braşov

Tăcerea grea s-a aşternut în piaţă
Şi-o lună varsă lapte pe trotuare.
Pe streşini, ritmic cad mărgăritare
Şi-n catifea de cer o stea s-agaţă.

Stă Sfatu-n întuneric, fără viaţă,
Şi-auzi cum ţese liniştea covoare.
Iar turnul teutonic, în picioare,
Îmi pare că-i o stranie paiaţă.

Un felinar se uită printre gene
La un ostaş şi zale de sirene –
Şi-l vede numai el şi poate, luna.

Şi, ca un spate negru, de cămilă,
De-aceleaşi nopţi banale fiindu-i silă,
Adoarme Tâmpa, ca întotdeauna…

Nicolae Labiş

Din Pierderile
(Pseudo-spleenuri)

1

Dar poate că-i de vină doar aerul uscat,
Doar aerul de scamă ce-năbuşă plămânii,
Ori leneşă amiaza când lin s-a legănat
În apa clocotită pe lespedea fântânii.

Cred însă că urâtul ce s-a depus în voi
Ca drojdia de vinuri pe cupele murdare,
Ori zilele pierdute ce-au revenit, convoi,
Să sune-n amintire a gol, tânguitoare.

In jurul minţii stinse se clatină domol
Un stol de aripi bete, neputincioase parcă,
Inşurubate-n aer privirile în gol
Tintesc o nevăzută, aeriană Parcă.

Ştiţi, n-o să mai ajute, atunci când o veţi bea,
Aţâţătoarea noapte din ceaşca de cafea.

Texte preluate din volumul „100 de ani de sonet românesc” la data de 22 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Versuri

Friday, January 23rd, 2009

Autor: Emil Isac
Editura: Tineretului
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1964
Număr de pagini: 214
Prefaţă: Ion Brad

Miniantologie lirică

Maria mea

Maria mea frumoasă, Maria mea păgână,
În ochii tăi e noapte şi aur ai în mână.

Ieri, dragă, n-aveai aur. Şi astăzi eşti bogată.
Maria mea frumoasă, Maria mea curată.

Ai fost… Parfum revarsă veşmântul tău de floare,
Tu vii de la iubire, căci faţa-i ta cu zare…

Şi tremuri de ruşine, Maria mea păgână…
Aduci… atâta… jele în aurul din mână.

Pe-un aur tu vândut-ai iubirea ta de fată,
Maria mea frumoasă, Maria mea curată.

Aşteptare

În bordei s-a stins lumina,
S-a sfârşit pâinea pe masă –
Şi flămânzi bocesc copiii.
Tatăl nu vine acasă!

Viscol geme la fereastră…
Şi e frig. Şi rece-i soba…
……………………………………

Sună-n curtea puşcăriei,
Sub spânzurătoare, toba…

Noaptea fantastică

Dorm burghezii şi-şi strâng în braţe comorile.
Pe mine mă neliniştesc, căci se ofilesc florile.

Vardistul fluieră şi beţivul întârziat răspunde.
Unde-i gura căreia să-i răspund: unde?

Casele parcă ar fi cavouri sure şi mari.
Concertul meu îl fac deasupra paharelor ţânţari.

Din rame se uită râzând bătrâni şi bătrâne
Se vaită singur, ca mine, la lună un câne.

Aceasta e viaţa: nopţi nedormite şi grele.
Mă mir că de pe cer, de plictiseală, nu cad stele.

Mi-a trebuit logodnă cu cele şapte muze.
O, cât de fericit aş fi să mă sărute o mamă pe buze.

Texte preluate din volumul „Versuri” la data de 22 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Doruri interzise

Monday, January 19th, 2009

Autor: Nicolae Dabija
Editura: Litera Internaţional
Locul: Chişinău
Anul apariţiei: 2003
Număr de pagini: 624
ISBN: 9975-74-627-6
Despre autor: wikipedia.org

Miniantologie lirică

Livada de piersici

Dimineaţa, când luceferii sunt grei
de melancoliile humiii, -
eu umblu printre piersicii mei
ca un istoric printre faptele lumii.

Primăvara devreme, când pomii încă dorm
şi pare – zărit din podgorie –
soarele o piersică uitată în pom:
aici îmi fac din banalitate o glorie.

Din felul cum retez cu foarfeca ramul
şi-nmoi peria în căldarea cu var
să vărui tulpinile scunde, şi-n hramul
livezii aceleia altoiuri prepar…

Din felul cum – pe-acei bulgări săraci –
aprind, ici şi colo, focuri cereşti,
când ceaţa cade, peste copaci,
ca o plasă peste bancul de peşti…

Ca şi cum

Ca şi cum ai deschide geamul cu respirarea.
Ca şi cum rugul ar plânge cu fum
şi ramul cu floarea.
Ca şi cum.

Ca şi cum ar ninge cu fluturi
peste ruguri şi-acestea s-ar stinge.
Ca şi cum n-ai putea să te bucuri
decât atunci când ai plânge.

Ca şi cum steaua ce-abia se mai ţine
ar evapora marea în care ar cădea.
Ca şi cum ţi-ar fi dor de mine
abia după ce m-ai uita.

Ca şi cum cele bucoavne ar fi
pPline cu triste gângănii,
şi pe cer, ca şi cum, ai citi
urme de reni şi de sănii.

Ca şi cum zările, toate, ar  foşni
şi ploaia s-ar umple cu fum.
Ca şi cum m-ai iubi, ca şi cum te-aş iubi.
Ca şi cum, ca şi cum…

Păsări surde

Spre toamnă, pe când frunza
în galben se ascunde,
apar, prin tot oraşul,
un fel de păsări surde.

Prin urne – coji de pâine
ciupesc, ănfrigurat,
sau ciugulesc sămînţa
căzută pe asfalt.

Si, pe când alte păsări
se-aud – spre sud – trecând
nici nu mai pot zbura
de cât de grase sunt.

Se lasă uşor prinse,
să zboare nici nu-ncearcă…
şi gânguresc tot timpul,
şi-un fel de cântec, parcă, -

atât de trist, încât
motanii, diabolici,
ce le pândesc, prin curţi,
devin, brusc, melancolici.

Aceştia, însă, iată-i
le-nfulecă, de tot,
înlăcrimaţi, ştergându-se
cu cântul lor pe bot.

Texte preluate din volumul „Doruri interzise” la data de 19 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Moartea lui Grigore Vieru

Sunday, January 18th, 2009

A murit poetul Grigore Vieru. A murit una din inimile poeziei româneşti. Dumnezeu să-l primească în pace în ţinuturile sale. Vocea lui a trecut începând de azi în legendă.

Gabriel Mirea

În căutarea unui topos liric

Tuesday, January 13th, 2009

Antologie de poezie a Societăţii Scriitorilor târgovişteni
Editura: Bibliotheca
Locul: Târgovişte
Anul apariţiei: 2006
Număr de pagini: 181
ISBN: 973-712-165-1
Postfaţă: Mihai Stan – de la grupul “Litere” la Societatea Scriitorilor Târgovişteni

Miniantologie lirică

Tudor Cristea

Ce-ţi trebuie

Ce-ţi trebuie toată această
tevatură, citeşti
pe pielea femeii propriul tău poem,
luminezi cu sângele tău părul ei
seara la marginea mării privind inutil
radiografiezi cu privirea fosforescentă conturul
norilor, descifrezi
structura de rezistenţă a oboselii,
cuvintele înserării pe spatele ei: mă ucizi,
dar ucide-mă fără nicio ortografie, scrie-mi pe piele
nebunia acestui poem: o femeie, o rodie
deschisă a dimineţii sau
o fructă sălbatică în pădurea
de simboluri
cutremurată de vânt…

Daniel Drăgan

Ea

Norii se desfăceau lunecând
Fiecare părea liber să plece
Alte desene   şi zarea era
Întunecată şi rece.

Ea trecea strada ca o siluetă de nor
Pulberi de apă stelară
Cerul ofta străbătut
De o deznădejde amară.

Andrei Gheorghe

Catifea albastră

Era în oraş o fată
cu nume frumos, cu piele albastră,
Era în oraş o fată de scoică
cu nume închis pe buze albastre,
Era în oraş o fată mov
Cu nume straniu…
Era un timp înainte
când lumea vorbea altceva,
când norii treceau altcumva…
oraşul n-avea nume şi fata cânta,
nimic de altfel nu mai conta.
Era acasă o perdea udă de catifea,
fâşie albastră dintr-o femeie prea veche:
se prăfuia şi se decolora,
şi norii treceau altcumva şi lumea vorbea,
era în oraş o altă fată frumoasă,
se plimba câte-o noapte pe străzi
în rochie mov de mireasă.

Texte preluate din volumul „În căutarea unui topos liric” la data de 13 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Fântâna în care se văd sufletele

Tuesday, January 13th, 2009

Autor: Ion Untaru
Locul: Băneasa Girugiu
Anul apariţiei: 2005
Număr de pagini: 168
Alte poezii: poezie.ro

Miniantologie lirică

Rondelul celor patru raţe

Zburau o dată patru raţe
Fantastice într-un decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Ce se-nălţau în calea lor

Şi cum pluteau aşa uşor
Parc-ar fi vrut să le înhaţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice într-un decor

Şi când mă prinde visător
O nostalgie de becaţe
Revăd acelaşi vechi decor
Cu patru plopi ca nişte braţe

Spre care zboară patru raţe

Vedeta

Sub fustă poartă două revolvere
Pe-o mânecă bine-ascuţit un şiş
Fiole cu otravă la revere
Şi geanta îi e plină cu haşiş

La gât pe lănţişor – un glonţ fetiş
Bărbaţii-ar face tot ce li s-ar cere
Orice bravură sau aliş-veriş
Să pună mâna pe-o aşa muiere

Intre sâni – sistemul de alarmă
Pentru situaţii de urgenţă.
In chiloţi – permisul de port-armă
Si comutatorul de frecvenţă ;
Când joacă pe ecrane mici sau late
Rămânem toţi cu gurile căscate !

Fabulă

Oamenii cu dare de mână
îşi comandaseră câte-o statuie
care de care mai arătoasă
până când acestea au devenit
mai numeroase ca noi şi atunci
am părăsit oraşul

Texte preluate din volumul „Fântâna în care se văd sufletele” la data de 13 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Epitaf

Thursday, January 8th, 2009

Autor: Florenţa Albu
Editura: Cartea Românească
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1981
Număr de pagini: 143

Miniantologie lirică

Mâinile

Mâinile repetau gesturile
-tata semăna, săpa,
aprindea focul,
prefira sămânţa dintr-o mână în alta,
strângea, risipea,
mângâia – niciodată n-am să ştiu
ce mângâia, plecând –
închidea poarta
şi nu întorcea niciun semn
pentru noi, rămaşii în prag.

Cuvintele-au murit întâi.
Mai trăiau gesturile,
mâinile repetându-le până la istovire,
încet, cu grijă, cu sfinţenie:
aşa se taie pâinea, aşa se seamănă,
aşa se aprinde focul –
până la sensul definitiv:
Mângâierea,
Închinăciunea,
Închisul porţii…

Ceremonie

Trecea împărătiţa moartă
purtată în lectica deschisă
nu mai fusese purtată pe braţe
demult, din copilărie.

Din toată oboseala pe pământ,
din toate florile înflorite şi laptele muls
şi copiii născuţi,
şi pămîntul galben lipit,
alături de bărbatul ei –
femeia sezând, bărbatul în picioare,
-altfel de cum se întâmplă
în viaţa zilnică –
a rămas o legendă,
atât de la fel cu alte legende de femei
dintr-o istorie de fală şi cruzime
a satului.
Trece împărătiţa,
părăseşte satul care se împrăştie,
se clatină, se civilizează;
şi oamenii bătrâni care o petrec
visează acelaşi sat
pe lumea cealaltă.

Zâna Moarte

In fiecare primăvară,
prin câmpia însămânţată,
răsărită, înverzită,
vine femeia bătrână,
Zâna Moarte, cu legăturica
puţină, cu oboseală.

Foarte mult soare şi iar
secetă în câmp,
şi iar setea, popasul,
în preajma fântânilor.

Şi toată suflarea,
pasărea gângania puii
cresc timpurii,
mişună pe labe firave
cu drumul subţire,
fără umbră şi zare.

Pe-acolo vine femeia bătrână
moartea de la noi, din câmpie,
învăţată cu setea, cu pulberea,
cu drumul lung şi cu mila.

Se apropie de satul nostru
de casa noastră, de poarta noastră
şi mama zice: “deschide-i
şi las-o să se aşeze
e şi ea o biată bătrână ca mine”.

Texte preluate din volumul „Epitaf” la data de 8 ianuarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Până ajungi unde nimeni nu este

Sunday, January 4th, 2009

Autor:Angela Furtună
Sursa: blogul personal
Data: 3 octombrie 2008

trebuie să mai faci un pas
și încă un pas
până la mal
și să fii tu malul de care se agață
cei ce vin din larg
obosiți

trebuie să-ți continui drumul printre stânci
chiar și atunci când capetele mici de șobolani
te împresoară
cu căldura valului lor

dinții lor mărunți
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronțăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este

text preluat cu acordul autorului la data de 4 ianuarie 2009