Archive for September, 2009

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Paradis pentru ziua de luni

Wednesday, September 30th, 2009

Carmen FiranAutor: Carmen Firan
Editura: Albatros
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1983
Număr de pagini: 106

Miniantologie lirică

Tu tandru promiţându-mi

Tu povestindu-mi
inevitabila instalare a circului
în parcul cu gust de cenuşă şi boală
doar gândul la tristeţea cailor
la ochii orbiţi ai oraşului
doar praf şi obloane

tu povestindu-mi pe furiş
cum viaţa are gust de carne sleită
cum plouă amorf peste existenţe amorfe
iluzii banale ce se îngrămădesc în prima maşină
visuri ce atârnă cuminţi
în cutii stas pe bara comună

tu tandru promiţându-mi
vacanţe în locuri sălbatice
la mare poate chiar la Varna
doar ca să ne aglomerăm memoria
să mai avem ceva de povestit copiilor.

Improvizaţie

În catedrală s-a mutat
o moară cu mecanisme complicate
dar doamnele cu coliere grele
tot mai vin la concertul de orgă
ţinând de zgardă câte un splendid
exemplar de prepelicar înfometat
interesat să ocupe locul
cel mai din faţă

femeile asmut splendidele exemplare
cu piele lucioasă
scuturându-se de plăcere
şi părăsesc apoi catedrala în ordine
dintr-o dată tăcute
agăţându-şi voaletele
în mecanismele morii
ca şi cum totul ar fi o simplă
improvizaţie.

Trecuţi cu vederea

Peste măr peste somn
prin grădină
circulă zvonul că aş fi osândit
de soldatul pleşuv
ascuns de moarte în humă
prin cameră peste gard
prin cafenele
trece un zvon adormit
cum că mâine viaţa
ne va primi la cină

să închiriem deci fracuri
şi să ne dăm obrajii cu pomezi
poate aşa cu lacrima
cât un vultur
vom fi
trecuţi cu vederea.

Texte preluate din volumul ”Paradis pentru ziua de luni” la data de 30 septembrie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Infernet

Tuesday, September 29th, 2009

felician pop infernetAutor:  Felician Pop
Editura: Citadela
Locul: Satu Mare
Anul apariţiei: 2009
Număr de pagini: 185
ISBN: 978-973-88823-6-2

.

Miniantologie lirică

Poezie

Poezia nu iese din țarc!
Poți să-i deschizi ieșindul
Intrândul,
Stă acolo cu ploaia pe țeastă
Precum un pepene veșted
În iarba ucisă de brumă

Dans

Un vals,
Eficient,
Cu pași economici,
Un pas viață,
Altul, invers
Și tot așa,
Până ce,
Până ce!

În pădure

Vânătorul fu mâncat
Până la urmă
De hăitași.
Prea se aținuse în calea
Vânatului
Prea n-a observat gonacii
Amușinându-i în coastă

Texte preluate din volumul „Infernet” la data de 29 septembrie 2009

Selectarea versurilor

Gabriel Mirea

Spre Cuvânt

Monday, September 28th, 2009

Iată o excelentă critică a poetului Robert Laszlo asupra poeziei de azi.

E atât de catastrofală situația încât mi-am luat chitara și am început să fac la nesfârșit arpegii.

Spre Cuvânt

Detest bufoneria poetică, boema aceea marginală care transformă poezia într-un accesoriu existenţial bizar.
Poezia a fost – cândva – un lucru esenţial şi grav. Mesajul profund al marii poezii a ajuns astăzi un agreabil accesoriu butaforic.
Jocurile isteţe de cuvinte au colmatat şuvoiul ideii pure, beţivanii care au curioase revelaţii lingvistice în timpul iresponsabilităţii lor bahice, au transformat diamantul expresiei pure în cenuşa umilă a nimerelii calamburistice.
Poeţi de toată mâna, unii mai inspiraţi, alţii doar nişte bieţi scribi, fac figuraţie într-un spectacol de tip medieval, în care bufonul curţii, ştirb şi gângav, cerşeşte un miez de măduvă deoarece cu dinţii tocţi nu mai poate roade oasele căzute de la masa princiară.
Pentru mulţi, pentru toxic de mulţi poeţi, faptul, simplul fapt de a fi poeţi este doar un rol. Prin conclavuri cvasi-funerare, graseiază şi aruncă pe nări fraze preţioase, îndelung exersate, ca mai apoi, după căderea cortinei, să constaţi că ai de a face cu nişte bieţi negustori care sunt gata să vândă nişte cuvinte  împerecheate ciudat la preţ de superofertă.
Homer rătăcea orb din cetate în cetate şi declama povestea tristă a Troiei. Astăzi, poeţii îşi plâng singuri de milă şi potcovesc nepricepuţi, calul troian al propriei lor trădări.
Mai târzu, Timur Lenk, un tiran sângeros şi urât ca dracul, masacra întreaga populaţie a unei cetăţi cucerite cu excepţia poeţilor.
Medievalul dictator avea nevoie, pe lângă râurile nesfârşite de sânge, de noi şi noi poveşti, care să-i potolească frica de lumea pe care nu o încăpea forţa sabiei sale.
Groparii veseli care prevestesc de vreo două veacuri încoace sfârşitul poeziei, organizează pomelnice cuminţi în care invocă fantoma unei literaturi pe care chiar ei au ucis-o, doar ca să-şi asigure obiectul muncii.
Noroc că literatura, poezia, sunt în altă parte. Şi din acea parte va veni Cuvântul, înfăşurat în chiar hlamida esenţei sale. Cea pe care o plângeau ochii stinşi ai lui Homer, cea pentru care sabia lui Timur Lenk se făcea pavăză şi scut.
Nu ştiu dacă e vremea să spunem lucrurilor pe nume. Din cauza frunzişului mult prea bogat, este foarte greu să vedem dacă fructele au dat în pârg.
Dar cred că a venit vremea Rostirii cele Adevărate. Dincolo de marginalii care-şi badijonează incertul fior liric în franjuri bahici ori în pozele boeme ale unei absolute ratări, trebuie să vină armata cea adevărată. Cea care apără Cuvântul. Şi-l pune pe soclu. Şi îngenunchează credincioasă, gata de luptă. De ultima…
Robert LASZLO
Satu Mare

Umor pe ogor

Sunday, September 27th, 2009

Umor pe ogor DC MAZILUAutor:  D.C. Mazilu. Gheorghe Zarafu
Editura: Ceres
Locul: București
Anul apariţiei: 1986
Număr de pagini: 131

Miniantologie lirică

Unui pompier îndrăgostit

Pompierul – cam naiv din fire –
Și prudent în viață cât cuprinde,
Vine cu-o găleată la-ntâlnire…
Să se stingă, dacă se aprinde!

Unui obez

Zi de zi i-am zis:
-Fii atent, vecine!
Kilograme-n plus…
Zile mai puține!

Condiție

Când consultă-un fumător,
Orice medic e dator
Să cunoască exemplar
Meseria… de coșar!

Unui pădurar fricos

Când lupu-n cale i-a ieșit,
De frică părul i-a albit,
Deci, să refacem adevărul:
Nu numai lupu-și schimbă părul!

Interviu cu un plug

Mi-a vorbit privind cu drag
La al brazdelor șirag:
Eu ar drept, dar tractoristul
Mă conduce în zigzag!

Leac băbesc

La dureri de șale,
Nădușeli în foale,
Ai vătămătură
Sau n-ai dinți în gură,
Te tămăduiesc
Cu un leac băbesc:

Iei cărbuni de iască,
Părul de pe broască,
Le frămânți de-a valma
În căuș cât palma,
Pui și-un vrej de izmă,
Praful de pe cizmă,
Lacrimă de bou
Și frămânți din nou.

Mai adaugi încă
Trei furnici de stâncă,
Lapte de țânțar,
Apă, un pahar
Și din nou pisezi
Până realizezi
Un produs vâscos
Tare la miros
Cu care te ungi
Până unde-ajungi:

O iei mai întâi
Chiar de la călcâi.
Treci și de picioare,
Treci de subțioare
Pân-ajungi la gură
Dai și pe dantură
(Care-a mai rămas!)
Restul dai pe nas…

De mai simți durere
Te ungi și cu miere
Și te duci mai bine
Pe lângă… albine!

Dacă leacul nu se leagă
Și n-ai sănătatea-ntreagă,
Mergi… la doctor să te dreagă!

Texte preluate din volumul „Umor pe ogor” la data de 27 septembrie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Mândră floare-i norocu

Friday, September 25th, 2009

mândră floare-i norocuAntologie:  I.Filipciuc
Editura: Minerva
Locul: București
Anul apariţiei: 1980
Număr de pagini: 90

Miniantologie lirică

6
Când era să intru-n joc,
Mi-am pus strat de busuioc,
Să fiu și eu cu noroc.
Dar bruma mi l-a bătut;
Busuiocul a-nflorit,
Dar  bruma mi l-a topit.
Busuioc bătut de brumă,
Eu n-am avut soartă bună;

Busuioc bătut de gheață,
N-am avut noroc în viață.
Și cine a fost de vină,
Busuiocul din grădină,
Ori sărmana mea inimă?
Nici busuiocul, nici eu:
A pierit norocul meu!

64
-Sucește, țigane, cuiele,
Să se-ntindă coardele,
Prinde lauta de gât,
Trage-mi una de urât!
-Foiliță trei migdale,
De la Severin la vale,
Câte care cu povară,
Se tot urcă și coboară!
Numai carul Radului
Șade-n vârful dealului.
Bate boii de-i omoară,
Cu bice de tămâioară;
Bate boii de-i usucă,
Cu bice de solzi de știucă;
Bate boii de-i zmeiește,
Cu bice de solzi de pește;
Bate boi, se-ntoarce-n loc,
Cu bice de busuioc.
Geaba strigă, geaba bate,
Dacă nu-i noroc și parte.

93

Frunză verde de măr acru,
Să știi, bade, te ia dracu.
M-ai sărutat numa-o dată
Și-ți fu gura fermecată:
Cu frunză de busuioc
După tine să mă coc,
Să rămân fără noroc!

Texte preluate din volumul „Mândră floare-i norocu” la data de 27 septembrie 2009

Selectarea versurilor

Gabriel Mirea

Cearcăn

Thursday, September 24th, 2009

ioan vieruAutor: Ioan Vieru
Editura: Eminescu
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1991
Număr de pagini: 69
ISBN: 973-22-0320-X


Miniantologie lirică


Pastel abstract

Ascultă vântul prin încăperile
Unui muzeu de artă  modernă

Cu ispita ai totuşi o înţelegere
Suprapusă unor mari pete de culoare
Când turma nu mai amână
Propria pedeapsă

Şirul de arbori
Festiv vânează pădurea
Ziua revine în vis
Munţii se sparg omeneşte
În apele cerului.

Corida semnată

Ştiau ora
Timpul era o cămaşă de forţă
Pentru păsări

Nimeni n-o ducea mai bine
Plajele înghiţeau zilnic oceanul

Eroii o luaseră înaintea istoriei
În orfelinate se auzeau coruri
Se vedeau pădurile după fiecare colţ

Nu-ţi rămânea decât abandonul
În celula aproapelui
Refuzul de-a şti
Posibil joc
Al coridei totdeauna semnată.

Ţara păcatului

Am fost şi am rămas
În ţara păcatului

Cavalerii ordinului de aur
Au râs

Inima nu-i decât sămânţa pinului
În palma unui copil
Când florile presate grăbesc iarna

În imperiul semnelor
Rog nisipul să vadă.

Texte preluate din volumul ”Cearcăn” la data de 24 septembrie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

A venit aseară mama

Wednesday, September 23rd, 2009

vasile militaruAutor: Vasile Militaru
Editura: IF
Locul: Craiova
Anul apariţiei: 2000
Număr de pagini: 217
ISBN: 973-97830-6-6
Prefaţă de Tudor Nedelcea


Miniantologie lirică

Cică să te joci cu focul

Între gârlă şi zăvoaie,
Moş Lisandru Vijălie
Are şi el – tot ce are –
Un răstav de răzăchie.

Ca de miere-i sunt ciorchinii
Şi i-ar bate vânt de vară,
De n-ar sta pândar fecioru-i,
De cu zori şi până-n seară:

Într-un nuc din miezul viei
Şi-a făcut Călin cerdacul
Şi, de vară până toamna,
În cerdac îşi face veacul.

Pas de-i fură o broboană,
Că, din nucul gros şi ‘nalt,
Flăcăiandru-şi vede via
Dintr-un cap în celălalt…

Dar, te uită, mişcă-o viţă
Şi sub viţă-i nu ştiu cine:
Doar o mână i se vede
Pe când rupe un ciorchine!

”-Olio-lo! – şopti flăcăul –
Îmi plăteşti, tu vere, cina!…”
Şi porni ca o şopârlă
Înspre viţa cu pricina.

Şi Călin îşi dă cu gândul:
”Îl dezbrac, îi iau zălog,
Îi trântesc un pumn în ceafă
Şi-l fac epur’ de pârlog!”

Dar, când dete ochi cu hoţul,
Îi veni răcori – călduri,
Făr’ a mai putea să-ntrebe:
Nici ”ce faci?”, nici ”de ce furi?”

Iar în faţa lui,  – aprinsă
Ca o floare-a unui mac –
A rămas Ileana Voinii
Rezemată de-un harac.
Şi-amândoi c’un dor în inimi
Ţin privirile’n pământ,
Neputând grăi niciunul
Către altul un cuvânt…

A’nceput să cadă bruma…
Pe la crame’s buţi cu vin;
Moş Lisandru Vijălie
Îşi însoară pe Călin;

Azi e nunta… nuntă mare!
Dar mireasa cin’ să fie?
Cine vreţi să fie alta,
Decât hoaţa prinsă’n vie?…

Masă mândră şade’ntinsă
Şi se joacă… lele-lele!
Iar din via de-astă vară
Curge vinul prin ulcele.

Şi-un moşneag cu plosca’n mână,
După ce-a jucat o ”leasă”,
Zice rar, ca să-l audă
Şi mesenii, şi mireasă:

”-Cică să te joci cu hoţul…
Ba să nu te joci d fel…
I-a furat atâţia struguri
Şi’l mai fură şi pe el!”

După mure
Cu cofiţa subsuoară,
Ghimpii rugilor să ‘ndure,
A plecat Ileana Voinii
De cu zori s’ adune mure…

Iat-o c’a intrat în codru;
Codru’ i rar şi plin de soare;
Peste tot e numai cântec,
Numai murmur de izvoare.

Şi Ileana se tot pleacă
După fiecare mură,
Împărţindu-le ‘n dreptate:
Una’ n cofă, şapte’ n gură…

Dar, deodată, la răscruce,
Într’ o rarişte de tei,
Uite-aşa pe negândite,
Iese Dinu în calea ei:

Un flăcău voinic e Dinu,
Blând la grai, cu vorba rară,
Vânător fără pereche
Şi frumos din cale-afară…

Dornic mi-o cuprinde’ n braţe
Şi mi-o strânge de mijloc,
Potopindu’ i ochii, gura
Cu săruturi lungi, de foc…

Rumenă ca o răsură
Face- mi-s-a ei gură,
Iar obrajii ei se fac,
Mai aprinşi decât un mac.

Mâniată sare’ n lături,
Dojenindu-1 fără grai…
Ar fugi şi nu se’ ndură:
Cum să fugi, când vrei să stai?

Scapătă pe nesimţite
Soarele şi a’ nserat…
Cu cofiţa fără mure
Mi-s’ a’ ntors Ileana ‘n sat;

Şi’ ntâlnind în pragul uşii
Pe mămuca ei tunând,
Abia poate să’ i mai spună,
Prefăcută suspinând:

Tocmai când umplusem cofa
Şi veneam spre sat pe vale,
Pe sub teii din răscruce
Mi-a ieşit un urs în cale…

Cât p’ aci să mor de frică!
Şi de n’ aveam să’ i dau mure
Nu m’ aş mai fi ‘ ntors, mămică.
Niciodată din pădure!

Pe câmp

Miezul zilei.. În câmpie
Nici ţipenie pe cale…
Cu miros de iasomie
Bate vântul dintr-o vale.

Pe mirişte, – clăi de-a valma.
Iar la umbra unei clăi.
Tolăniţi pe-un pâlc de iarbă.
Stau de taină doi flăcăi.

Vântul – hoţ fără pereche –
Fură-aşa din când în când
Şi’ mi aduce la ureche
A lor taină vrând-nevrând.

Şi în timp ce eu, din coasă,
Culc o brazdă de trifoi,
De la claia cu pricina
Zice unul din cei doi:

- „Şi mi-e dragă, măi Căline,
Ştii, aşa, cum n’ am cuvânt…
Când o văd, sărac de mine,
Nu mai ştiu pe unde sunt…

Că’ i frumoasă fără seamăn
Şi, n’ aş crede să dau greş,
De ţi-aş spune că’ i mai mândră
Ca o floare de cireş…

Mijlocelul i se frânge
Strâns în bete, iar în sân:
Două piersici pârguite
Şi miros de flori de fân.

Un sărut al ei, Căline,
E fierbinte… cum să spui:
Nici jăratecul din vatră
Mai cu foc eu cred că nu’ i…

Si de-ai şti ce mult mi-e ciudă
Când în horă ea’ i temei.
Că, pe când îi joc în dreapta.
Vreau să fiu şi’ n stânga ei…

Mâine o să’ ncep peţitul;
Peţitoare’ i maică-mea:
Mâine dar mi’ ncerc norocul
Şi, de-o fi să nu mi-o dea, -

Să mă bată sfânta cruce
Şi să nu mai am noroc,
Dacă, – vrând s’o dea la altul, -
Nu’ i fur turta de pe foc!”

Texte preluate din volumul ”A venit aseară mama” la data de 23 septembrier 2009

Selectarea versurilor

Gabriel Mirea

În vid iată viața mea!

Tuesday, September 22nd, 2009

robert laszlo

Autor:  Robert Laszlo
Editura: Citadela
Locul: Satu Mare
Anul apariţiei: 2009
Număr de pagini: 82
ISBN: 978-973-88823-7-9
Prefață: Felician Pop – Un ludic șăgalnic

Miniantologie lirică

Alef Bet

Socotitorul se umilea
În fața cuvintelor
Degetele lui negre
Nu puteau ține
Evidența nicicum.
Pentru asta,
Ar trebui să se nască
Un poet,
Cu ochii înecați într-un
Ocean strâmt și adânc
Dar Poetul nu se năștea,
Pur și simplu
Nu era
Cine să-l nască
Și apoi,
Chiar e obligatoriu
Ca toate cuvintele
Să miroasă a
Mirt ori a floare?

Rămas Dream

Și-n reveria
Care naște morții,
Degetele rockerului
Au alunecat pe chitară ca pe
Gâtul spânzuratului
Prins în atâtea funii.
Cineva dansează
Electric
Clipa se sinucide lucidă
E-o sticlă la căpătâi,
O țigară scrumează în acest cântec,
Mă scufund calm și fără speranță
Ziua de mîine va-ncepe numai cu voi,
Eu,
Rămân în cântul acesta…

Jurnal

Orfelinatul
Se umple cu pene de înger.
O plutire înecăcioasă
Peste rutina unei veselii
Mereu forțate
Vine domnul supraveghetor
Și numără: o pană, două, o mie
Vine doamna bucătărească
Și frânge rațiile:
Minus un sandviș, minus o supă
Trece apoi
Doamna directoare, ca un vifor negru
Ca un rezumat al terorii.
Scriem toți, cuminți, în genunchi:
Minus- minus- minus
În vreme ce penele îngerașilor
Zboară obraznic prin spălător

Texte preluate din volumul „În vid iată viața mea!” la data de 22 septembrie 2009

Selectarea versurilor

Gabriel Mirea

Toamna târziu

Sunday, September 6th, 2009

Autor: Liliana Ursu
Revista România Literară nr.1
Data: Anul XL 11 ianuarie 2008

de acum e seară, multă seară
şi capătul singurătăţii mele nu-l mai zăresc

de acum e noapte, multă noapte
şi sufletul meu nu se mai botează în bucurie

cineva despică lemne
pe inima mea.

text preluat din revista România Literară la data de  6 septembrie 2009

de Gabriel Mirea

Treptele visului – tineri poeți dâmbovițeni

Friday, September 4th, 2009

Coordonator:  Tudor Cristea
Editura: Bibliotheca
Locul: Târgoviște
Anul apariţiei: 2008
Număr de pagini: 87
ISBN: 978-973-712-362-6

Miniantologie lirică

Manina-Angheloiu Leaşu

Involuţie sentimentală

Amintirile mele:
ediţie de buzunar.
Le-am făcut ghemotoc în palmă
şi le-am aruncat pe spate
doar le-o prinde
vreo fată mare
ca semn al norocului ce va să vină.
Între timp,
Amintirile mele – ediţie de buzunar
în care m-am trezit
lipită, ştampilată, ferecată
ca semn al unei eterne involuţii sentimentale.

Cristina Matache

Ninsoare

Când ninge cad de sus
şi oameni?
Se scurg atunci şi pahare de cer
şi litre de Rai.
Ne cucereşte iarna sufletele
idee cu idee
şi ni le îngheaţă. Degeaba încerci
să mai sădeşti
ghiocei pe solul îngheţat
al sufletului cuiva…
- Puţină sare, domnule?
Când ninge, cad de sus
şi oameni? Oameni noi
Cu suflete vechi? Oameni vechi
cu suflete noi?
-Spune adio şi aşteaptă
prima zăpadă!

Andreea Oprea

Bugs

sub canapeaua mea adoarme mereu
un gândac uriaş cu ochii deschişi
într-o zi s-a ridicat pe picioruşe
şi mi-a cerut o ţigară
mi-a zis că
trebuie să ne obişnuim cu mizeria
aşa cum ne obişnuim în cele din urmă
cu oamenii urâţi
nu i-am răspuns
m-am învelit în plapumă
am plâns până m-a luat iar somnul
de atunci
aici
de frică
toate obiectele îşi ţin respiraţia

Texte preluate din volumul „Treptele visului – tineri poeți dâmbovițeni” la data de 4 septembrie 2009

Selectarea versurilor

Gabriel Mirea