Archive for November, 2009

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Izvorul rece

Thursday, November 26th, 2009

Autor: Ioana Crăciunescu
Sursa: revista România Literară nr. 13/ 2009 Anul XIVII
Data: 3 aprilie 2009

La Izvorul Rece Totul devenise cald …

erau scaune calde, mese calde, ospătăriţe calde,
căldura luneca din burlane-n canal.
Tăcerile cu Tăcerile se-mperecheau anormal.

Sub masă căţelele de rasă ronţăiau oasele
calde, fierbinţi – linse până în măduva lor
farfuriile nopţii de smoală – hârtia se înmuiase
era o cocă banală, devenise mâncare,
cuvintele erau supe sorbite la două guri
imaginare.

Mă despieptănai cu furculiţa,
pe mijlocul capului îmi tăiai cu cuţitul
o cărare fierbinte.

Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece
era de prost gust – să-ţi las numărul
de telefon pe un şerveţel
era o impoliteţe …

Mâna ta mă tăia cu precizie,
adunam între coapse lingouri de ceaţă,
pofta devenise tornadă.

Executam figuri impuse -
patinatoare beată de gheaţă!

Text preluat din revista „România Literară” la data de 26 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Râu fără nume…

Wednesday, November 25th, 2009

Autor: Rodica Dragomir
Sursa: revista România Literară nr. 12/ 2009 Anul XIVII
Data: 27 martie 2009

Stam ghemuită pe un vârf de drum
ce cobora şi-n spatele şi-n faţa mea,
dar eu voiam să urc.

Doi sori vedeam acum,
la capete de drum,
şi nu ştiam din care parte
se făcuse ziuă, de unde începusem
lungul drum – pod arcuit
peste un râu fără de nume.

Zăvorâtă eram, adunată în mine,
de o parte şi alta – nimic,
Ceţuri, vânturi, opace destine.

Zadarnic privirea îmi căuta
vreun perete de munte –
în spaţiul deschis dintre lumi,
eram cuvântul
ce-l spulberă vântul

Text preluat din revista „România Literară” la data de 25 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Pădurile sunt pline de dughene…

Tuesday, November 24th, 2009

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară nr. 12/ 2009 Anul XIVII
Data: 27 martie 2009

Pădurile sunt pline de dughene
Vin zâne ca să-şi cumpere mătasă,
Vopseli albastre pentru grele gene,
Sticloanţe cu ţuici vechi sau cu melasă;
Balaurii se târguiesc întruna
Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă
Ce bagă spaima-n orice furnică,
Umbrele de purtat când bate luna
Prea tare, să-i ferească de blesteme
Din moşi strămoşi purtate ca povoară,
Căci au tânjit să fure-odinioară,
Dintr-un castel cu steaguri şi cu steme,
Chiar pe prinţesa goală din crivatul
În care dînsa-şi aştepta bărbatul,
Cu coapsele deschise de cu vreme.
Şi-apar pitici cu găuri în scufie
Ce fac doar tărăboi şi gălăgie,
Vrând lanţuri din tulpini de păpădie…
Şi cer în cor ciubote cît mai roşii,
Să-nfurie curcanii şi cocoşii…

Text preluat din revista „România Literară” la data de 24 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Repetiţii

Friday, November 13th, 2009

Autor: Gabriel Adrian Mirea
Sursa: revista Poezia nr. 9 (50)/ 2009 Anul XIV
Data: iarnă 2009

Aici printre ceţurile groase
privesc o vreme, dispar apoi după-înălţimi,
mi-e capul greu şi mândru şi fantast,
am fost doar eu sau o nălucă!

Mă mişc pe planuri diferite de viziuni,
ochii tăi îmi vânează prezenţa,
m-ai văzut… respiri mai adânc a existenţă,
m-a acoperit ceaţa… izvorul îngheaţă-n durere.

Tu ţii minte toate locurile apariţiilor mele,
le-ai însemnat cu cruci, o câte cruci are de şters ceaţa,
câteodată sunt doar voaluri, sunt unduiri,
când m-ajungi în îmbrăţişarea ta e doar ceaţa.

În ochii mei se citea sinceritatea, durerea, chemarea,
de fapt tu citeai în dor ochii mei…
Reuşesc să străbat spre tine prin ceaţă
atunci când tu mă mişti prin tărâmuri cu erupţiile tale.

Iubito, între noi e doar un perete de ceaţă,
e aşa puţin, aşa uşor de trecut,
- Unde eşti iubitule, mi se ponoseşte trupul
în mângâierile tale de ceaţă, în vorbele tale de ceaţă.

Tresari… parcă am trecut pe lângă tine
sălbatec şi singur, fantast,
parcă nu aş trăi decât din măreţia
de a veni din ceaţă şi a pleca în ceaţă.

Text preluat din revista „Poezia” la data de 12 noiembrie 2009

Ipostaze ultime

Wednesday, November 11th, 2009

Autor: Dumitru Velea
Sursa: revista România Literară nr. 9/ 2009 Anul XIVII
Data: 4 martie 2009

Sunt călătorul căruia
i s-a retras drumul de sub picioare;

sunt înotătorul căruia
i-au secat apele de sub braţe;

sunt pasărea căreia
i-a dispărut aerul de sub aripi;

sunt cuvântul căruia
i s-a tăiat limba rostitoare;

sunt poetul căruia
i s-a spart vasul de zbaterea Daimonului.

Text preluat din revista „România Literară” la data de 11 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Rosteşte fraza aceea

Sunday, November 8th, 2009

Autor: Claudiu Soare
Sursa: revista România Literară nr. 6/ 2009 Anul XIVII
Data: 13 februarie 2009

friguroasă
lasă chipul să-ţi curgă printre degete pe haine şi mori.
Trimite-mi o floare de fum de pe Lună şi mori.
Scrie pe fereastră că m-ai asasinat şi mori.
Tuşeşte cu inocenţa copilului frumos îmbrăcat apoi mori.
Mângâie-te cu amintirea mea de bolnav psihic şi mori.
întinde mâna să-ţi fie sărutată de cadavru şi mori.
Visează cum suferă cireşul înflorit şi mori.
Trezeşte-mă.
Nu vei fi niciodată frumoasă ca ochii mei deschişi
sub gheaţa râului când te plimbi obosită.

Text preluat din revista „România Literară” la data de 8 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Neîntrerupt

Friday, November 6th, 2009

Autor: Constantin Th. Ciobanu
Sursa: revista România Literară nr. 5/ 2009 Anul XIVII
Data: 06  februarie 2009

La dezordinea cuvintelor
nu le tulbur libertatea,
doar zărindu-le
peste citire,
pe toate de-odată,
ca-ntr-o fotografie cu-obiecte
colecţionate,
le-aud muţenia de dinaintea
pronunţiei,
ghicind fără ele
câte ceva despre ele.

(Oneşti, marţi, 2 ianuarie 2001)

Text preluat din revista „România Literară” la data de 6 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Fii pe pace, tătucă…

Thursday, November 5th, 2009

Autor: Claudiu Komartin
Sursa: revista România Literară nr. 4/ 2009 Anul XIVII
Data: 30 ianuarie 2009

Câtă suferinţă poţi îndura înainte să te decizi?
Cea mai frumoasă moarte vine în zori,
după multe nopţi albe în care oroarea
s-a cernut în noi ca făina la moară.

Aerul e bâhlit de atâta suferinţă
şi de la bocancii tăi vechi lăsaţi pe pervaz.
În bocancii ăştia ai traversat mlaştini şi dune,
iar acum îi ţii lângă pat ca să nu uiţi prin ce ai trecut
şi visezi că într-o dimineaţă te vei scula,
îi vei încălţa şi vei fi din nou slobod.

Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor
pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea
înainte să închizi ochii.
Iubesc pielea lor roasă, şireturile rupte
şi tălpile ferfeniţite
pentru că sunt o parte din tine,
sunt o parte din respiraţia ta întretăiată
şi din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf
în ligheanul de lângă pat.

Tu eşti bocancii tăi ponosiţi care
acum nu mai pot face nimănui vreun rău.
Încheietura îngălbenită a mâinii tale
se-ntinde după bocancii iubiţi
cum se întindea cândva după toporişcă sau fierăstrău.

Fii pe pace, tătucă, ştii doar
că în ei te vom încălţa la sfârşit:
mai aveţi de trecut prin multe-mpreună.

Text preluat din revista „România Literară” la data de 5 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de

Gabriel Mirea