V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Există o legătură între poezia şi muzica bună?

Teoreticienii literari Rene Wellek şi Austin Warren sunt de părere că vorbim aici de fapt de o relaţie slabă. Oferă argumente din mai multe perspective:

1.    Poet = Compozitor – nu se poate dovedi că muzica a fost compusă simultan cu poezia. De obicei compoziţiile sunt secvenţiale, uneori la ani distanţă. Avem exemplul lui Wagner care îşi scria dramele uneori cu ani înainte de a le face muzica. Sau sunt poezii scrise special pentru anumite melodii şi nevoite din această cauză să-şi fractureze logica discursului.

2.    Poet ≠ Compozitor – de obicei poemele valoroase, cu o structură închegată, unitară nu se pretează la transpunerea pe muzică, în timp ce poemele slabe, mediocre au adesea realizări muzicale de excepţie. Exemplul clar este constituit de liedurile lui Schumann pe versurile de tinereţe ale lui Heine considerate azi de o valoare cel puţin discutabilă.

Cam cum văd eu lucrurile: există o fractură importantă la nivelul ritmului. Nu există de pildă poezie cu ritm perfect…  ritmul iambic, trohaic, anapestic de pildă se stabilesc pe baza unei convenţii. Actualizările lirice scapă întotdeauna schemei. Pe de altă parte, muzica caută să impună numeroase repetiţii ritmice şi ar avea nevoie de scheme lirice iterative cât mai întinse posibil. Cum acestea nu există , muzica forţează pronunţia cuvintelor, prin lungirea sau scurtarea enervantă a cuvintelor. Dacă ar fi să pronunţăm după cum se cântă, s-ar ajunge la rezultate năstruşnice. Ex: Mamăăăă, vinoooo… te iubsc… În textele cu vers alb, puse azi pe muzică, de obicei pentru a se crea refrenul se repetă o anumită secvenţă lirică.

Mai e şi problema poeţilor compozitori. La noi majoritatea cântăreţilor se simt la fel de talentaţi la versuri ca în muzica lor. De aceea, cam indiferent de gen ies texte de genul celor care ne fac să râdem în hohote – fie că e vorba de hip-hop, fie de muzică uşoară. Nu mai zic de manele care sunt un fel de talpa iadului din punct de vedere poetic. Există şi specia textierilor, unii dintre ei foarte căutaţi printre compozitori. Din păcate, nu am remarcat să şi fie buni poeţi. S-ar putea ca textierul să fie acea specie monstruoasă care nici poet nu e, nici compozitor, ratând cu uşurinţă în ambele domenii. Şi iată o zicală de-a celor doi critici:

„Poezia sublimă nu cere muzică, iar muzica inspirată nu are nevoie de cuvinte”

Gabriel Mirea

Tags:

6 Responses to “Există o legătură între poezia şi muzica bună?”

  1. elena Says:

    da, muzica adevarata e o bogatie, te ajuta sa te inspiri, creaza senzatia unei lumi eminesciene ca doua edene

  2. Jill Bergman Says:

    Hi there as I absolutely dig your great blog, I wuold be glad if you would like to me post a honest review about this site on my small would you grant me permission? Concrete Tools

  3. Luisa Says:

    Din pacate, poeziile de astazi sunt fabricate, nu simtite. La fel si textele unor melodii. Azi se cere ca versul sa fie cat mai libertin in exprimare, cat mai haotic, cat mai plastic. Ceea ce ramane dupa citirea lor nu mai conteaza…
    Muzica inspira, versul respira!

  4. Heather Topps Says:

    Hay Friend , i love with Your web blog. LOL Please come to my blog

  5. Rolf Mires Says:

    unbelieveble news dude

  6. burn ps3 games Says:

    Important piece of writing.

Leave a Reply