V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Chipul din fântână

Autor: George Lesnea
Editura: Junimea
Locul: Iaşi
Anul apariţiei: 1972
Număr de pagini: 143
Alte poezii: versuri si creatii.ro şi  Poezii.t2.info

Miniantologie lirică

Miraj 1

Tremura de frig uşor
Lacul străveziu la faţă,
Şi tăcerea – ca un nor,
Şi lumina – ca o ceaţă.
Total era vag şi blând,
Numai frunzele-ncepură.
Sălcii zăboveau cercând
Cu piciorul apa sură.

Rogojini de-argint sclipeau
Ştreanguri molcome de valuri
Spre trecut călătoreau…
Si deodată, de pe maluri,
Oameni negri-au răsărit,
Cu năvoade, căngi şi funii :
Toată noaptea-au pescuit,
Vrând să prindă crapul lunii.

Moartea copilului sărman

A murit fetiţa cea cuminte
A vecinului meu.
Nici n-a băgat de seamă Dumnezeu
Când trupul său s-a scufundat între morminte.

A murit ca şi cum s-ar fi dus după apă.
Capacele ochilor s-au închis peste chin ca peste groapă.
Mâinile galbene au mai vrut să rostească ceva şi-au tăcut,
Părul s-a scuturat peste tâmpla de lut.

Nu se poate bănui unde-au plecat zurgălăii glasului ei
Si zâmbetul ca luna lângă floarea de tei.
Numai păpuşa de cârpe ştia despre sufletul mic,
Dar s-au înţeles amândouă să nu spuie la nimeni nimic.

Doamne ce-o să se facă
Pe lumea cealaltă fetiţa asta singură şi săracă!
Ea nu-i deprinsă cu atâta frumuseţe şi lumină,
O să se simtă în cer ca într-o casă străină.
O să tacă lihnită de foame.
Temându-se să atingă copacii de aur cu poame.
Cu straiele largi ponosite, cu şcroabele mari din picioare
N-o să poată sta pe divan lângă soare.
Serafimii voioşi, cu bundiţa din crin şi lalea,
Se vor feri să se joace cu ea.
Helubii albaştri ce mănâncă din guri şi se vor mîngâiaţi

Vor fugi speriaţi.
O să umble plângând printre chiliile sfinţilor,
De dorul părinţilor
Şi-al câinelui care-i lingea obrajii în ogradă
Şi se tăvălea cu dimineaţa prin zăpadă.

Doamne, de atunci vecinul meu
Nu-şi mai vede de treburi şi se îmbată mereu.
Se-ntoarce târziu de la crâşmă, năuc îngânându-şi năpasta
Plânge, te-njură, se-nchină şi-şi bate nevasta.

Trei drumeţi

Crâşmare, stă luna-ntre nori ca un sân
Subt strai străveziu de mătase
Vrem vinul să fie pe cât mai bătrân,
Adus de o fată frumoasă.

Să fiarbă-n ulcioarele negre de lut
Tămâie din măduva stoarsă
Şi sângele viilor, bun de băut,
Când inima-i friptă şi arsă.

Eu, unul, nimic mai de preţ n-am găsit
Ca vinul şi frate-său, cântul,
Şi-atâta amarnică vreme-am răzbit,
De-a lung şi de-a latul, pământul.

Pe unde n-am fost laolaltă spre zări?
Prin ţara leşească, prin ţara
Cazacilor pururea iuţi şi călări,
La frânci ne-a mînat primăvara.

Cu şvabii ciocnit-am adesea paharul,
La botul fugarilor şargi,
Hei! Fierea e miere pe lângă amarul
Ascuns între umerii largi!

La scări am umblat, cu maghiarii semeţi
Cu grecii trecut-am fruntarii
Şi palma bătut-am cu sârbi îndrăzneţi.
Cu turcii-am schimbat harmăsarii.

Bătutele drumuri ne-ndeamnă de-o samă
Şi iarăşi ne-aduc înapoi…
Voinice de colo, cum spui că te cheamă?
Pofteşte de-a valma cu noi.

Dă vinuri, crâşmare, suntem trei haiduci
Pribegi către moarte şi viaţă.
O vadră sau două sau opt să ne-aduci
Căci cana ni-i dreaptă povaţă.

De poteri nici pasă, voinice, şi nici
De plumb sau dragoste oarbă;
De ştii să-l îndupleci pe hâtrul arici,
Te scapă a fiarelor iarbă.

Să-i zicem deci cântecul rupt de la sân,
Stând roată cu toţii la masă;
Vrem vinul să fie pe cât mai bătrân,
Adus de o fată frumoasă.

Texte preluate din volumul „Chipul din fântână” la data de 23 februarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

Tags:

Leave a Reply