Curcubeul, ca o blândă seceră & graiul cu accent de mort
Curcubeul, ca o blândă seceră
&
graiul cu accent de mort

Autori: Ramona Rusenescu
Paul Blaj
Editura: Napoca Star
Locul: Cluj
Anul apariţiei: 2007
Grafica volumului: Flavia Achim
Număr de pagini: 99
Miniantologie lirică
Curcubeul, ca o blândă seceră
Ramona Rusenescu
Eden la et. III
Prefă-mă într-o mireasmă
de gutuie,
ţine-mă strâns, lângă tavanul sterp,
să-mi coc
copilăria,
să mă-ntomnez gălbuie
să-ţi pic cu forma-mi tandră
atunci
în braţul drept,
să-mi spui că eu sunt rodul
prin care ai rodit,
că eu sunt fructul
pe care blându’ Adam
odată l-a râvnit.
De amintit
Mă aşez pe gura ta
cu îndărătnicia unei clipe,
închipui colaje cu bujori,
princiar gestul tău
de-a îmi dărui acum un nume,
de parcă ar mai conta
că n-am sticluţe cu esenţe
de purificat lumea.
Posibilul nostru urmaş
rămas într-un cort prăfuit
ţine şi acum cu dinţii
de un rigevidon nesigur.
Era o vară căzută-ntre linii
din acceleratul de cluj,
pe când îmi băgam viitorul
în plicuri mov şi compuneam
fraze aducând a sms dospit la soare
cu uşurinţa vântului la înălţat zmee.
Te cobori în ochiul meu strâmt,
laşi miere în urmă,
roiesc de dor şi-a mirare.
Graiul cu accent de mort
Paul Blaj
Gânduri cu nuanţe de grefe…
e o noapte de lână, miroase a cozonaci cu mac,
televizoarele se scutură de reclame,
sunt glume în casa cu speranţe în frac,
pruncii visează cuvintele de mâine,
oamenii cărunţi adorm mai greu,
lângă cea care vei fi
sunt târziu, ca un brad împodobit pe 2 ianuarie,
de Orfeu,
precum o notă în catalogul unui profesor suedez
pe care nu îl voi cunoaşite niciodată,
orfan de ploios ca o pată.
foamea ucide în lume teoreme şi vibrează
străzi pustii în sferele transparente ale oraşului,
mă acopăr cu o rafală,
privesc geamul ca pe un chip uman,
îmi vin gânduri sacre,
iluminate slab cu nuanţe de grefe,
dacă aş scrie o axiomă pentru viaţă
şi dincolo
pentru beteala unui an care îţi aparţine
luni… e o profesie
azi e o epocă nouă, de aprins lumânări,
de jelit cuvintele ce nu se vor spune
în nicio limbă,
de golit mărunţişul din buzunare,
te sărut cu gândul la alta,
dacă ai rămâne aşa,
cu ziua în braţe, pe canapea,
precum o haină uscată de respiraţia mea,
aş rămâne cu tine un iglu,
pentru toate sonatinele nordului,
dacă nu m-ar aştepta
înălbitorul pentru români,
să le promit că vor mânca gratis şi vor dormi pe bani,
să îi ascult
ca un premier de indigo, cu mâinile în buzunare,
deschid yala, uşa scârţâie fără motiv,
am lăsat în urmă un semn,
pe gâtul tău alb,
şi ţi-am promis că te voi înşela,
cu fiecare lună plină,
Texte preluate cu acordul autorilor la data de 2 august 2007
Selectarea versurilor
Gabriel Mirea

August 5th, 2007 at 11:36
mulţumesc, Gabriel. de fapt, mulţumim!şitii că ai gusturile asemanătoare cu ale mele, cel puţin. sper ca şii cititorii acestui site. te salut cu drag şii grăbit, paul