Îmi rup din rădăcini
Autor: Livia Ciupav
Sursa: revista Poezia
Data: vara 2006 anul XII nr. 2 (36)
Îmi rup din rădăcini
pământul şi plec.
Trupul eliberat, mi-l port
prin intersecţii de ploaie.
Cine însetează,
să vină să bea
apa din venele mele,
sângele meu cald
vi-l ofer în pahare.
Un fulger m-aprinde
şi-arzândă, cu braţele-mi
flăcări nestăvilite,
luminez tenebrele nopţii,
chemând dimineaţa.
Pământul mă strigă la el,
eu ard mai departe.
Lumea întreagă e jar.
Din cenuşa mea vântul naşte
păsări de aer, uşoare, imense.
Toate îmi seamănă,
sunt o parte din mine.
Mă regăsesc în ele cu mândria
bătrânului arbore ce se-oglindeşte
în nou-născutele frunze.
text preluat cu acordul revistei Poezia la data de 23 iulie 2007
Tags: Ciupav.Livia
