Cum citeşte sfântul
Autor: Leo Butnaru
Sursa: revista România Literară
Data: nr. 45/13.11. 2009
Cum citeşte un sfânt?
Întâi
de la privirea lui
se aprinde primul cuvânt
care
cu flăcăruia sa
luminează următorul cuvânt
ce se aprinde şi el
în continuare de rând
luminând
şi aprinzând
al treilea cuvânt
ce-l luminează
şi-l incendiază pe următorul…
Anume aşa citeşte un sfânt
cuvânt cu cuvânt
ce se aprind
pe următorul cuvânt luminând
aprinzând…
Anume aşa – luminează
aprinde
arde
cuvânt după cuvânt
fără a lăsa urme
scrum de sens
mai rarefiat
mai dens
încât
nimeni nu ştie ce a citit
totuşi
un sfânt…
Text preluat din revista România Literară la data de 4 februarie 2010
Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea
Tags: Butnaru.Leo
Loading ...
February 17th, 2010 at 22:44
ceva ca o nãlucire cu bot de iepure şchiop
la ora când te dezmiardã pãrul cârlionţat al copilului
strângi jucãriile într-un coş şi rãsufli uşurat
toate lucrurile stârnesc o revoltã a lucrurilor
toate zãpezile capãtã sens printre aburii
rãstigniţi în somnul pãsãrilor
ce lasã o dârã de curcubeu pe un colţ de cer
toate drumurile sunt pavate cu aurul nebunilor
îţi aduci aminte oraşul pãrãsit într-o noapte ca aceasta
când îngerii evadau din spaţiul lor închis şi absurd
coboram alene dalele de piatrã din besancon
drumul şerpuia în zig zag spre plajã
şi cerul ca o lãmâie stoarsã din care mai picura rãzlet
câte un strop de amãrãciune
ne îmbia prin cafenelele cu iz romantic
nici oraşul adormit printre gureşe gospodine toamna târziu
între sfecla de zahãr cu nume de curtezanã
şi pãstârnacul libidinos nu mai dãdea semne
pereţii caselor erau aproape drepţi
strãzile erau aproape asfaltate
câmpurile aproape cultivate
oamenii aproape aveau ce mânca,
tu erai aproape frumoasã
şi goneam amândoi în cãutarea unui punct de sprijin
era ceva acolo ca o ademenire cu ochi de pisicã
ceva ca o nãlucire cu bot de iepure şchiop
şi-n palmele goale nu aveai decât o bucatã din
nostalgia unei zile pe care-mi scrijeleai numele