V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Ars Poetica

Autor: Ion Zubașcu
Sursa: revista România Literară
Data: nr. 41/16.10.2009

Trăim într-o lume cu toate reperele inversate
Pe punga de făină “Fabulo” scrie Mălai superior
Albă superioară scrie şi pe punga cu făină de grâu
“Băneasa”
Superioară pe naiba, când toţi bolnavii planetei
Aleargă după tărâţele cu fibre şi enzime
Care se vând la magazinele bio
Mai scump decât deşeul alimentar
Din care au fost exilate prin triplă cernere
Ulei rafinat de floarea-soarelui, zice eticheta “Filia”
Cel mai ieftin sortiment de la angroul “Plus” din Crângaşi
Dar al naibii rafinament când uleiul “Zeus” din Grecia
Stors din măsline la rece “prin proceduri exclusiv
mecanice”
Se vinde de cinci ori mai scump
şi e recomandat în toate dietele ca produs sută la sută
natural
Când vei vedea că scrie pe un ambalaj
Marcă superioară sau produs rafinat
Să fii sigur că lucrurile stau în realitate exact invers
şi că întocmai stă treaba şi cu arta noastră, băieţi
Rafinamentele astea textuale au pervertit gustul public
Cancerizând sufletul omului cu produsele lor greu
digerabile
Saturate de e-uri, conservanţi, coloranţi, aditivi
rafinaţi
Care nu fermentează ci putrezesc în colon
Măncăm roşii ardei castraveţi sau carne de pui
şi toate au acelaşi gust. Mai exact: nici un gust!
Mâncăm să mâncăm şi scriem să scriem. Doar atât!
Fără nici o plăcere, fără căldură umană, fără emoţii şi
sentimente
Fără gustul meselor noastre de sărbătoare
Fără sufletul meselor noastre de familie
Numai nutreţuri mcdonaldizate numai OMG-uri textualiste
În curând ni se vor atrofia glandele salivare şi
papilele gustative
Tocmai de aceea lumea aleargă acum înnebunită
După făină integrală cu tărâţe
După produse din secară orz şi hrişcă aproape dispărute
de la ţară
Dar cu desfacere de succes în magazinele bio
Ca hrană strict organică ecologică
Din reţetele naturiste care fac ca Formula AS
Să se vândă ca pâinea caldă
Ca pâinea neagră şi caldă, am zis, integrală şi caldă,
am zis
Care asigură un trafic intestinal normal
Prin fibrele naturale eliminate din produsele lor snoabe
şi cancerigene
“Rafinate” pe naiba! “Superioare” pe naiba!
De aia 30% dintre americani
Se pocăiesc când beau fortrans şi bariu pentru colonoscopie
şi mărturisesc anual ca la spovedanie:
“Moartea noastră vine din colon!”

Text preluat din revista România Literară la data de 5 februarie 2010

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Tags:

6 Responses to “Ars Poetica”

  1. valentina becart Says:

    …”Întunericul”… din facerea lumii

    Eu hoinăresc cu pas de somn
    pe alei
    ce nu ştiu de poruncă
    şi-ascult cum gândurile urcă
    şi strigă către cer!
    acerbă mi-e dorinţa
    de-a evada
    din temniţa ursitelor
    şi de-a deschide uşi spre necuprins…

    … de-atâta rugă, chemare, spaimă
    şi blestem –
    stelele s-au stins
    în grabă
    picurându-şi taciturna nepăsare
    pe trupul istovit
    şi sufletu-mi înverşunat
    împotriva unui Dumnezeu închipuit
    ce nu-şi recunoaşte „vina”…
    şi „întunericul”… din facerea lumii –

    … o adiere simt în aer şi…
    -„Ascultă-mă!”
    tăcerea e chinul cel mai greu
    o port ca pe-o cămaşă scumpă
    ce se destramă în fiecare noapte
    şi-o ţes din răni nebănuite
    în fiecare zi…
    şi-o spăl în fiecare răsărit
    cu „apa făcătoare de minuni”…

    -„Acesta e blestemul meu!”

    … te invit la drum
    să povestim,
    să povestim…
    din ciclul (poeme becartiene)
    24 ianuarie 2010

  2. să te obişnuieşti în fiecare seară cu singurătatea unei femei de kandinski Says:

    cum e întuneric şi n-ai de ales încerci să te obişnuieşti
    în fiecare seară cu singurătatea unei femei de kandinski
    scoasă la licitaţie printre prieteni în dimineaţa vestitorului de ploaie
    o femeie bunăoară visează un bărbat necunoscut
    grizonat cu ochelari fumurii
    îmbrăcat cu jacheta de piele deschizându-i portiera maşinii
    îmbrăţişând aerul docil şi umed al unei după amieze
    ca o migrenă ceţoasă peste comitatul chanterbury
    altă femeie visează dragostea ca pe o blană de vulpe argintie
    înfăşurându-i goliciunea braţelor şi goliciunea sufletului
    e iarnă dar asta nu înseamnă că e frig
    oricine poate pregăti ceaiul de fructe cu migdale
    într-o dimineaţă molipsitoare
    oricine poate fi deportat într-o siberie tropicală
    cu un manuscris antisocial
    atârnând de gâtul mamiferului cenuşiu
    important e să vrei cu adevărat să-ţi cadă moartea sferică în cărţi
    printre ionatani şi parmen aurii
    printre valeţi de inimă albastră şi curtezane célèbre
    să vrei cu adevărat să te laşi iubit într-un anotimp
    îmbrăcat în blană de hermelină
    se vede faptul ca azi eşti mult mai bine dispus îngerul meu
    după ce ai agăţat o reclamă de reverul conştiinţei publice
    după ce ai jucat la sorţi cămaşa destinului ca un arhipelag al antilelor
    după ce ai călătorit dintr-o extremitate în alta a pământului
    afişând aerul tău de superioritate celestă
    peste încăperile ticsite cu necunoscuţi

  3. sorin lucaci Says:

    prin tot ceea ce s-ar putea numi la un moment dat viaţă

    cum ridic ninsoarea la rang de virtute
    într-o iarnă cu vulpi argintii ca nişte gulere pufoase
    la gâtul memoriei afective
    şi cum bezmetic ridic noaptea peste oraş
    ca o uriaşă umbră polară
    aflată în pragul nebuniei
    şi starea de saturaţie care-ţi inundă corpul când aştepti dimineaţa
    precum apa de ploaie în gâtlejul muribundului

    înaintezi în virtutea inerţiei, prietene,
    prin tot ceea ce s-ar putea numi la un moment dat viaţă
    şi chiar crezi asta cu tărie
    apoi prin bezna luminată obscur de o ratacită pânză de păianjen
    nici înserarea nu se ruşinează de epilogul lucrurilor
    nici viaţa nu-si ia propria viaţă în serios
    nici moartea nu-şi mai ademeneşte enoriaşii
    cu poveşti la gura sobei
    şi n-ar trebui să vorbeşti despre firescul sau nefirescul zilelor
    dar o faci cu virtuozitatea unui menestrel
    nici despre ceaţa care ne acoperă sufletele smulse din orbită
    despre spaţiu sau timp
    despre privirea ta aparent inocentă în pragul uşii vechi din lemn de stejar
    despre umbra ta călătoare din care am reţinut doar
    iluzia de sănătate şi bunăstare a lucrurilor
    şi ma întrebai: stai aşa, dar cum vine asta?

    poate doar ceaţa timpurie a lucrurilor ne va salva
    mă-mpleticesc şi-ngenunchi par că mă rog
    deşi e doar senzaţia cu mâinile negre şi lungi
    ale aşa zisului vis
    acoperind ca o margine de lume un râu neştiut

  4. sorin lucaci Says:

    şi tot ce a mai rămas din lucruri şi oameni

    când îngerii plutesc deasupra noastră
    la ore toride
    ca o umbră robustă în pulberea amiezii
    se mişcă precum coţofenele
    cu un aer stătut prin preajmă
    cu siguranţă nu-i vedem
    dar prezenţa lor o simţim gâdilând viscerele
    oamenii încep să ridice din umeri miraţi
    să-şi pună întrebări
    să-şi facă inventarul
    să bată din palme
    să-şi ascundă privirile într-un samovar
    să caute cu înfrigurare drumul spre casă
    sau senzaţiile plăcute de
    sâmbătă după amiaza
    mama îmi ghiceşte în zaţul cafelei
    cu o oarecare teamă
    poetul scos de la naftalină
    ţine o lectură publică în aula academiei
    şi tu aştepţi soarele să apună în alt loc decât cel ştiut
    apoi aştepţi ceremonialul cu viziuni concrete
    forfota străzilor amestecă privirile
    şi gândurile nerostite
    şi tot ce a mai rămas din lucruri şi oameni

  5. John1758 Says:

    Very nice site! is it yours too

  6. Ionut Says:

    Cu tot respectul pentru poeti conteporani,eu cred ca poezia moderna s-a pierdut de sine, caci pot sa disting o dualitate aproape in fiecare vers.Mi se pare ca in goana creatiei se pierde esenta ideii ,iar sentimentele transmise, silite de imprejurari ,par seci.Sper totusi ca in acest comentariu sa nu fi uitat vreo urma de subiectivitate..

Leave a Reply