V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Poem sau poezie?

Jesús Herrera Peña, un autor chilean a ridicat această problemă într-o intervenţie pe net:

N-ar fi bine oare să numim POEZIE doar textul care are ritm şi rimă, cu o anumită melodie interioară?
În schimb s-ar cuveni să fie numite POEME textele cu versuri fără rimă sau prozele poetice  întrucât nu se supun niciunui fel de reguli de versificaţie. Sunt mult mai libere din punct de vedere ideatic, dar forma lor va fi întotdeauna nearmonică. Poezia este o formă muzicală a cuvântului. Poemul – o formă arhitecturală.
Am putea vorbi în fond de două genuri distincte – conform aceluiaşi autor – întrucât fiecare are modul său propriu de construcţie.

Gabriel Mirea

Tags:

16 Responses to “Poem sau poezie?”

  1. catalina.george Says:

    Intoarcerea la genuri. Mda, se poate si asta, de ce nu, desi cred ca nu arhitectura ar trebui sa ne arate ca e poezie sau nu.
    Daca regulile de versificatie fac poezie, eu ramin putin cu ochii larg deschisi, incerc sa vad si alt argument, mai puternic, dar nu reusesc. Asa ca mai bine plec si-i las pe altii sa-si bata capul cu genurile, cu ce e poezie si cu ce nu e.
    Poezia nu este nimic si este totul. Cam atit.

    (autorul chilian care te-a inspirat, Gabriela, pare sa redescopere roata la caruta … parerea mea)

  2. catalina.george Says:

    corectura: “cu ce e poezia si cu ce nu e”

  3. Woodisor Says:

    Ideea este buna… insa are anumite defecte, mai ales daca vorbim despre poezie/poem in diferite limbi. De exemplu, poem in romana poate insemna si o specie a poeziei epice… ei bine, atunci putem zice da, ok, fara rima sau reguli de versificatie. Cat despre poezie, da cu reguli de versificatie.
    Oricum, limba romana nu permite o foarte mare diferentiere intre aceste 2 concepte… sau si mai rau!!! Daca ar fi sa consultam dexul am vedea ca noi, oamenii obisnuiti folosim intr-un mod… posibil eronat acesti 2 termeni. Si asta pentru ca poezia inseamna versuri, stihuri, in timp ce poemul este epic… ori dramatic…!!!
    Interesant subiect Gabriele… hai ca m-ai facut sa ma gandesc olecutza la modul in care folosesc limba romana

  4. Savin Badea Says:

    poem : poem POÉM, poeme, s.n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ♢ Poem în proză = specie a prozei literare aparţinând genului liric, cultivată din a două jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcţie liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ♢ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conţinut programatic. [Var.: poémă s.f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema.
    poem : poem POÉM s. (LIT.) 1. (înv.) poemat. 2. poem epic v. epopee.
    poem : poem poém s. n., pl. poéme
    poem : poem POÉM ~e n. 1) Creaţie literară de proporţii mari, de obicei în versuri, cu caracter epic, având conţinut bogat în evenimente. ♢ ~ în proză creaţie literară în proză caracterizată prin lirism, ritm şii limbaj metaforic. 2) Compoziţie muzicală cu caracter lirico-narativ. ♢ ~ simfonic compoziţie muzicală de proporţii mari pentru orchestră, cu bază literară. /poeme, lat. poema Cu scuze.

  5. Savin Badea Says:

    poezie : poezie POEZÍE, poezii, s.f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creaţie literară în versuri. ♦ Totalitatea compoziţiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situaţii; farmec, frumuseţe, încântare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poésie.
    poezie : poezie POEZÍE s. (LIT.) stihuri (pl.). versuri (pl.), (Mold. şii Transilv.) vers. (Scrie ~ şii proză.)
    poezie : poezie POEZÍE s. v. farmec, fascinaţie, încântare, magie, poetică, vrajă.
    poezie : poezie poezíe s. f., art. poezía, g.-d. art. poezíei; pl. poezíi, art. poezíile
    poezie : poezie POEZÍ//E ~i f. 1) (în opoziţie cu proză) Operă literară artistică scurtă în versuri. 2) Totalitate a unor astfel de opere literare artistice (ale unui poet, ale unui popor, ale epocii etc.). ~a poeţilor români din sec.XIX. ♢ ~ populară (orală) creaţie populară în versuri. ~ calendaristică ansamblu de poezii populare privind obiceiurile calendaristice. 3) fig. Ceea ce are caracter poetic, ce încântă; farmec; vrajă. ~a vieţii. [G.-D. poeziei; Sil. po-e-] /poésie

  6. Savin Badea Says:

    vers : vers VERS, versuri, s.n. Unitate prozodică elementară, alcătuită dintr-unul sau mai multe cuvinte, potrivit unei scheme şii determinată fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de numărul silabelor; fiecare dintre rândurile care alcătuiesc strofele unei poezii; p. ext. (la pl.) poezie. – Din fr. vers, lat. versus.
    vers : vers VERS s. (LIT.) 1. (Mold. şii Transilv.) verşi, (înv.) stih. (Strofă de patru ~uri.) 2. (la pl.) poezie, stihuri (pl.), (Mold. şii Transilv.) vers. (Scrie ~uri şii proză.) 3. rimă. (Poezie cu ~ alb.)
    vers : vers VERS s. v. dată, rând, stih, verset.
    vers : vers vers (rând în poezie) s. n., pl. vérsuri
    vers : vers VERS ~uri n. 1) Rând de poezie format dintr-un şiir de cuvinte, aşiezate potrivit unor anumite reguli de măsură şii cadenţă. 2) Scurtă creaţie literară în versuri; poezie. ♢ ~uri libere versuri care au diferite măsuri. ~uri albe a) versuri fără rimă; b) poezie conţinând astfel de versuri. /versus, fr. vers, it. verso
    vers : vers VERS s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte aşiezate potrivit anumitor reguli de măsură şii de cadenţă şii formând un rând dintr-o poezie. 2. Poezie; stih. [

  7. Iulia Pana Says:

    sunt curioasa ce v-a determinat in postarea poeziilor mele pe acest site?

  8. gabriel Says:

    incerc sa realizez o antologie de poezie contemporana de tip virtual. Si de asemena sa fac cunostinta cititorilor cu poeme valoroase ale poetilor de azi ca sa nu se mai spuna ca nu avem o poezie de calitate sau ca a disparut interesul fata de poezie. Iar cu poezia dvs. m-am intalnit prin intermediul si cu acordul editurii Liternet. Pentru orice nelamurire va rog sa ma anuntati.

  9. George PENA Says:

    LAUDĂ PĂRULUI TĂU

    Din părul tău
    o cămaşă să-mi ţeşi,
    uscând-o la soare
    să-mi fie suavă;
    cu rouă s-o speli,
    cu maci aleşi,
    cu petale de trandafir
    şi de cireşi.

    S-o îmbrac,
    când cu mine ieşi
    în bucuria înserării
    prin dumbravă;
    din părul tău,
    o cămaşă să-mi ţeşi,
    adeverind
    iubirea ta grozavă.

  10. George PENA Says:

    … ÎN ROUA DIMINEŢII

    Sunt copacul crescut
    în roua dimineţii,
    cu ramuri
    tânjătoare de viaţă;
    rădăcinile descind
    din anii tinereţii,
    sun copacul crescut
    în zorii dimineţii.

    Mă hrănesc
    cu pâini aburinde ca poeţii,
    în cântecul ce foşneşte
    şi mă răsfaţă;
    sunt copacul crescut
    prin ploile dimineţii,
    cu fructe fragile
    oferite vieţii.

  11. George PENA Says:

    ELEGIE

    În memoria lui ARTUR SILVESTRI

    Sfârşit de toamnă tristă,
    ceaţă peste zări cereşti;
    o dimineţă sadic-egoistă
    şi tu, Găbiţă, nu mai eşti.

    Ne-ai fugit pe-alei albastre,
    te-ai grăbit s-ajungi în cer;
    să te odihneşti prin astre
    unde iubirile nu pier.

    N-ai luat nimic cu tine,
    nici cafea şi nici ţigări;
    te-ai săturat de-atâta bine,
    te-ai săturat de supărări.

    Idei şi gânduri neterminate,
    plâng acum pe masa ta;
    mâine fi-vor nestemate,
    în această lume rea.

    Şi de-atâta înstrăinare,
    ochii mă cam dor de plâns;
    timpu-şi pierde din splendoare
    lacrimile m-au cuprins.

    George PENA

  12. George PENA Says:

    OGOARE-N IARNĂ

    Un tractor
    cântă acum pe glie,
    adânc ne ară
    necazurile noastre;
    anii mei,
    ca fulgii de pe glie,
    imaculaţi şi aprigi,
    plini de poezie.

    Ţăcăne din greu
    şi cântecul te-mbie,
    siniliu e cerul,
    azurul e albastru;
    un tractor
    cântă-acum pe glie,
    şi-n urma lui,
    apusul unui astru.

  13. George PENA Says:

    OMAGIU LUI EMINESCU

    Tu, Demiurg
    şi-al erei prezente,
    prin vremuri
    de trudă activă;
    ne-ai stimulat idei
    si concepte,
    în lumea noastră
    relativă.

    Te-au studiat savanţi
    din vaste naţii,
    ne-ai spulberat
    prejudecăţi amare;
    cu geniul tău
    am sfidat gravitaţii
    şi-am cucerit
    Universul în mişcare.

    Şi dacă azi,
    un spaţiu şi o durată
    ne aduc mesaje
    schimbătoare,
    tu ne rămâi
    lumina absolută
    în paradoxuri
    pios-ameţitoare.

    Tu, Demiurg
    şi-al erei viitoare,
    prin vremuri
    de luptă activă.
    ne-ai anulat
    prejudecăţi amare
    în lumea noastră
    relativă.

  14. George PENA Says:

    EMINESCU

    Lacul tremură
    în umbra deasă,
    teii freamătă
    sub dealuri;
    plânge-n alb
    o Doină duioasă,
    lacul tremură
    în umbra deasă

    Frumuseţea timpului
    are ora crăiasă,
    a unei ierni
    cu marea în valuri;
    Eminescu luptă singur,
    fără casă
    de-atunci România
    este valoroasă.

  15. George PENA Says:

    FRUMUSEŢEA MEA…

    Frumuseţea mea cu ochii căprui,
    vieţuieşti cu mine în fiecare seară;
    sufletul meu te păstrează, te impui,
    frumuseţea mea,tu nu mă indispui.

    Ne răsfăţăm între surâsuri haihui,
    în bucuria limpede de iubire clară;
    frumuseţea mea amplă cu părul gălbui,
    tu întotdeauna redai, de mine dispui.

  16. George PENA Says:

    GUGUŞTIUCII

    Doi guguştiuci retraşi din grup,
    sunt jucăuşi, uşor se ciup.

    Şi se hârjonesc, cântând duios,
    sar pe ramuri, se adună…
    Şi-ntotdeauna, pe timp frumos
    stau izolaţi, dar împreună.

    Aşa că rămâi, e-atât de bine
    aici, în grădină, lipită de mine!

Leave a Reply