Poemele de lângă noi

Autor: Mihai Ene
Sursa: revista Ramuri
Data: nr. 1 / 2008

pe geamul de lapte un gând
la ore meschine în zori
evapor fumul unei nicicând
albe fumate ţigări
întors într-o clipă un nerv
se zbate ca ochiul întors
peste pervazul de praf
un trup de suflet am tors.
nimic nu face nimic
pe rugul ferestrei în două
tăiat de un braţ singuratic
mă las pentru o clipă vouă.

Text preluat din revista Ramuri la data de 12 ianuarie 2010

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Autor: Ion Maria
Sursa: revista Ramuri
Data: nr. 1 / 2008

aş vrea să cânt
jazz
dar nu ştiu
să cânt
şi nici instrument
nu am
atunci scriu
un poem
îl pun sub o lumânare
aprinsă
şi aştept
ca Dumnezeu
să cânte
pentru mine

Text preluat din revista Ramuri la data de 31 decembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

am primit de la poetul Daniel D. Marin http://danieldmarin.wordpress.com/ un cadou video de Crăciun. La mulți ani pentru toți cititorii blogului.

dd

Autor: Mirea Gabriel Adrian
Sursa: mail
Data: 8 decembrie 2009

Cinicul cu limba bici și dinți de gheață
Termină și extermină
Pirat florar
Pericol social
Ne arată cum suntem  brută și burtă
Ne dă râs amar ca sentința pe viață.

Bate, privește chiorâș
E flamă și dramă
Ne face terci
Sau purici de cergi
Explodează, zâmbirea i-e crasă
Și privirea-i ridică-un vâj.

Jignește pe-oricine, nu-i pasă,
Adevărurile sale, orice coate-goale
Le pricepe, le-ncepe
Și de ură îi trage- una în gură
Și îl scuipă de parcă-i o piază.

Arată cu degetul creșterea strâmbă
Pierzătorii de vreme, nefăcătorii de teme
Ucigașii cu mască de blânzi,
Gesturile de tigri flămânzi
Flecarii, nemernicii, carii
Spăsmos spre el se scălâmbă.

Da, jignește pe toți ce-l ascultă
Îi trage în jos, între spini și bozi
Zâmbește-a călău și e bun de rău
Anonim cu vorbele sale de chin
Abia de răsuflă sub lovenia multă.

E târât ca un porc mort de ghete
Internat la ospiciu
Diagnosticat c-un viciu
I se fac injecții
Prin tot felul de secții
Apoi lăsat să zacă
Singur într-o cameră troacă
Afară prostia crește nămete.

Text preluat de pe mail cu acordul autoruluila data de 8 decembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Autor: Cătălina Cadinoiu
Sursa: revista România Literară nr. 14/ 2009 Anul XIVII
Data: 10 aprilie 2009

În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai.
Nu ştiam dacă trebuie, mai întâi, să-i şterg lui nămolul din ochi sau ţie lacrimile.
şi, până la urmă, ţi-am şters ţie ochii, el e mânz şi tu eşti mamă.

Eşti una dintre acele mame care-şi fac copiii să dea de pomană
după ce le-ai dat mâncare mestecată cu gura ta, cu saliva ta
ca să nu se înece mâncând pâine.

Eşti una dintre acele mame
care atunci când moare propria ta mamă, bunica mea
tu plângi şi strigi “Copilul meu! Copilul meu!”
De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod!
De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare?

În neamul meu e lege scrisă
ca femeile să nu-şi plângă mamele atunci când plâng copiii.
În neamul nostru e lege în piele
ca femeile să plângă în nisip,
lacrimile să se absoarbă repede.

Text preluat din revista „România Literară” la data de 7 decembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Azi 4 decembrie am fost luat prin surprindere de un anunț mortuar neașteptat: Marin Mincu, unul dintre cei mai importanți critici români a încetat din viață. Avea doar 65 de ani.

Am avut ocazia să-l aud în mai multe rânduri, am fost și la cenaclul său Euridice, ba chiar cunosc și niscaiva doctoranzi de-ai săi. Mă întreb ce se vor face în fața acestei vești. A fost un important protector al poeziei și autorul unor prețioase antologii lirice.

Dumnezeu să-l odihnească! ce poți să spui. Literatura română și-a mai adăugat un nume în cimitirul bibliotecilor sale.

Autor: Ioana Crăciunescu
Sursa: revista România Literară nr. 13/ 2009 Anul XIVII
Data: 3 aprilie 2009

La Izvorul Rece Totul devenise cald …

erau scaune calde, mese calde, ospătăriţe calde,
căldura luneca din burlane-n canal.
Tăcerile cu Tăcerile se-mperecheau anormal.

Sub masă căţelele de rasă ronţăiau oasele
calde, fierbinţi – linse până în măduva lor
farfuriile nopţii de smoală – hârtia se înmuiase
era o cocă banală, devenise mâncare,
cuvintele erau supe sorbite la două guri
imaginare.

Mă despieptănai cu furculiţa,
pe mijlocul capului îmi tăiai cu cuţitul
o cărare fierbinte.

Să fi cerut o bere rece la Izvorul Rece
era de prost gust – să-ţi las numărul
de telefon pe un şerveţel
era o impoliteţe …

Mâna ta mă tăia cu precizie,
adunam între coapse lingouri de ceaţă,
pofta devenise tornadă.

Executam figuri impuse -
patinatoare beată de gheaţă!

Text preluat din revista „România Literară” la data de 26 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Autor: Rodica Dragomir
Sursa: revista România Literară nr. 12/ 2009 Anul XIVII
Data: 27 martie 2009

Stam ghemuită pe un vârf de drum
ce cobora şi-n spatele şi-n faţa mea,
dar eu voiam să urc.

Doi sori vedeam acum,
la capete de drum,
şi nu ştiam din care parte
se făcuse ziuă, de unde începusem
lungul drum – pod arcuit
peste un râu fără de nume.

Zăvorâtă eram, adunată în mine,
de o parte şi alta – nimic,
Ceţuri, vânturi, opace destine.

Zadarnic privirea îmi căuta
vreun perete de munte –
în spaţiul deschis dintre lumi,
eram cuvântul
ce-l spulberă vântul

Text preluat din revista „România Literară” la data de 25 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară nr. 12/ 2009 Anul XIVII
Data: 27 martie 2009

Pădurile sunt pline de dughene
Vin zâne ca să-şi cumpere mătasă,
Vopseli albastre pentru grele gene,
Sticloanţe cu ţuici vechi sau cu melasă;
Balaurii se târguiesc întruna
Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă
Ce bagă spaima-n orice furnică,
Umbrele de purtat când bate luna
Prea tare, să-i ferească de blesteme
Din moşi strămoşi purtate ca povoară,
Căci au tânjit să fure-odinioară,
Dintr-un castel cu steaguri şi cu steme,
Chiar pe prinţesa goală din crivatul
În care dînsa-şi aştepta bărbatul,
Cu coapsele deschise de cu vreme.
Şi-apar pitici cu găuri în scufie
Ce fac doar tărăboi şi gălăgie,
Vrând lanţuri din tulpini de păpădie…
Şi cer în cor ciubote cît mai roşii,
Să-nfurie curcanii şi cocoşii…

Text preluat din revista „România Literară” la data de 24 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Autor: Gabriel Adrian Mirea
Sursa: revista Poezia nr. 9 (50)/ 2009 Anul XIV
Data: iarnă 2009

Aici printre ceţurile groase
privesc o vreme, dispar apoi după-înălţimi,
mi-e capul greu şi mândru şi fantast,
am fost doar eu sau o nălucă!

Mă mişc pe planuri diferite de viziuni,
ochii tăi îmi vânează prezenţa,
m-ai văzut… respiri mai adânc a existenţă,
m-a acoperit ceaţa… izvorul îngheaţă-n durere.

Tu ţii minte toate locurile apariţiilor mele,
le-ai însemnat cu cruci, o câte cruci are de şters ceaţa,
câteodată sunt doar voaluri, sunt unduiri,
când m-ajungi în îmbrăţişarea ta e doar ceaţa.

În ochii mei se citea sinceritatea, durerea, chemarea,
de fapt tu citeai în dor ochii mei…
Reuşesc să străbat spre tine prin ceaţă
atunci când tu mă mişti prin tărâmuri cu erupţiile tale.

Iubito, între noi e doar un perete de ceaţă,
e aşa puţin, aşa uşor de trecut,
- Unde eşti iubitule, mi se ponoseşte trupul
în mângâierile tale de ceaţă, în vorbele tale de ceaţă.

Tresari… parcă am trecut pe lângă tine
sălbatec şi singur, fantast,
parcă nu aş trăi decât din măreţia
de a veni din ceaţă şi a pleca în ceaţă.

Text preluat din revista „Poezia” la data de 12 noiembrie 2009