Posts Tagged ‘Brumaru.Emil’

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Călătorie

Wednesday, February 3rd, 2010

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data: nr. 45/13.11. 2009

C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nţeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineţii, Spre partea morţii din acea a vieţii. N-avea nici spaime, nici mirări, nici

grije,

Lin cumpănit între corola tijei Şi-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simţeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, păşind pe-o

urmă

Lăsată-n iarbă, ne-nsoţea în turmă Şi cerbi şi nevăstuici cu botul umed, Şi încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul

bruma,

Şi să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una râsul, plânsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Şi curcubeie se roteau deasupra În timp ce beam, pe rînd, rouă cu

cupa…

Text preluat din revista România Literară la data de 3 februarie 2010

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Pădurile sunt pline de dughene…

Tuesday, November 24th, 2009

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară nr. 12/ 2009 Anul XIVII
Data: 27 martie 2009

Pădurile sunt pline de dughene
Vin zâne ca să-şi cumpere mătasă,
Vopseli albastre pentru grele gene,
Sticloanţe cu ţuici vechi sau cu melasă;
Balaurii se târguiesc întruna
Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă
Ce bagă spaima-n orice furnică,
Umbrele de purtat când bate luna
Prea tare, să-i ferească de blesteme
Din moşi strămoşi purtate ca povoară,
Căci au tânjit să fure-odinioară,
Dintr-un castel cu steaguri şi cu steme,
Chiar pe prinţesa goală din crivatul
În care dînsa-şi aştepta bărbatul,
Cu coapsele deschise de cu vreme.
Şi-apar pitici cu găuri în scufie
Ce fac doar tărăboi şi gălăgie,
Vrând lanţuri din tulpini de păpădie…
Şi cer în cor ciubote cît mai roşii,
Să-nfurie curcanii şi cocoşii…

Text preluat din revista „România Literară” la data de 24 noiembrie 2009

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Visam că-s lumină

Thursday, March 27th, 2008

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data: Nr.10 din 14 Martie 2008

Visam că-s lumină,
Mănunchi gros de raze
Ce-ţi cade-ntre sânii
Tăi de dup-amaiză,

Mari, moi şi alene
Ascunşi cu capotul,
Când sorbi, dând din gene-a
Plăcere, compotul

Şi-ţi murmură-n suflet
Sfiala, ruşinea,
A şoldului umed,
Că-ţi pipăi minunea.

Visam că-s lumină,
Mănunchi gros de raze
Ce-ţi cade-ntre sânii
Tăi de dup-amiază…
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

E un castel

Friday, March 14th, 2008

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data: Nr.2 din 11 Ianuarie 2008

E un castel în care nu mai pot intra.
La porţi paingii au ţesut zăvoare
Mai tari decît e ferăria grea.
Şi înăuntru zac pe coridoare
Preşuri de aur fără urma ta
Care s-a şters de-atâta-ndepărtare.
Şi doar a fost lăcaş ferit cândva
De oameni, pentr-o dragoste ce doare
Şi-acum în spaima sufletelor noastre,
Dar nu mai ştim să poposim în el
Spre zori de zi cu păpădii albastre
Suflate de un înger, din crenel…

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Dacă mi-ai dat…

Friday, January 25th, 2008

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data:
nr. 51 – 52 din 28 Decembrie 2007

Dacă mi-ai dat atâta frumuseţe,
De ce mi-o iei, tu, îngere,-napoi?
Cum de te lasă gândurile moi
Să-mi vrei sfîrşitul? Cine-o să-ţi înveţe
Mereu aureola pe de rost?
Şi cine fulgii de pe piept o să-ţi mângâie?
Şi cine o să-ţi tânguie-n tămîie
Sfinţenia şi-n preajm-o să-ţi rămâie
Cu trupu-i omenesc drept adăpost?

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Să facem schimb de-amurguri şi gutui

Wednesday, January 2nd, 2008

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data: nr. 47 din 30 Noiembrie 2007

Să facem schimb de-amurguri şi gutui,
Oh, ca într-o medievală Franţă,
Eu rumen, tu în turnuri amărui,
De-a pururi despărţiţi de uşi cu clanţă!

Şi să-ţi trimit un fluture tocit
De roze cu mireasma mea de barbă
Înrourată trist când trag la fit
De la atacuri, lenevind în iarbă.

Şi s-adormim în inimi cu fiori
Şi faţa-mbujorată la perete,
Visându-ne îmbrăţişaţi pe flori
În cabinetul cu plăceri secrete.

Şi-apoi să-ţi cer, murind cu eleganţă
Sub oriflamă-n vântul nimănui,
Oh, ca într-o medievală Franţă,
Un ultim schimb de-amurguri şi gutui.
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Ne ţineam de mână mergeam…

Sunday, December 23rd, 2007

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data: nr.4 din 31 Ianuarie 2007

Ne ţineam de mănă mergeam
Prin locuri atât de ciudate
Tu spuneai că e-n rai eu
spuneam
Că raiul e mult mai departe

Acum e doar câmpul şi-n zori
Verzui şi subţiri ierburi nalte
Râzând le certai uneori
Şi blând pân’la sâni să nu-ţi salte

Ci numai lin palma-mi primeai
Să-i mângâie fără sfială
Mergeam şi mergeam tu erai
Alături de mine şi goală

Căci orice veşmânt e-un păcat
Greoi când iubeşti şi-o ruşine
Şi îngeri cu nimbul lor lat
Tăcuţi te-nveleau în lumine

Să fim mai aproape de cer
Treceam prin păduri cu izvoare
Prin vechi văgăuni cu mister
Din tufe rupeai câte-o floare

Sau câte-o ciupercă-n venin
Umflată şi-având pălărie
De fetru şi-apoi c-un suspin
Vroiai să mi-o dărui chiar mie

Căci dulcea otravă-mi plăcea
S-o iau fiind alături de tine
Şi-atunci oh atunci de abia
Simţeai că îţi este ruşine

Şi-n grabă un crin îţi trăgeai
Pe trup sau un fluture mare
Pitindu-ţi cu chiu şi cu vai
Prelungile albe picioare

În roua sfărmată în preajmă
Paingilor pânzele moi
Furai să te-acoperi cu caznă
Şi iarăşi plecam amândoi

De mâini ne ţineam şi mergeam
Prin locuri atât de ciudate
Tu spuneai că e-n rai eu
spuneam
Că raiul e mult mai departe…

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Cântec trist

Sunday, December 9th, 2007

Autor: Emil Brumaru
Sursa: revista România Literară
Data: nr.9 din 3 Martie 2006

Ca un înger galben de tristeţe
Am trecut pe lângă ziduri vechi.
Obosise roua să mă-nveţe
Cum să-i mai privesc.
Perechi-perechi

Dânşii se fereau grăbiţi de mine
Să-şi dezbrace hainele şi goi
Petreceau în proaspăta ruşine
Fără judecăţile de-apoi.

Şi-şi făceau din carnea lor altare
Pentru-ngenunchiat în rugăciuni
Moi, şoptite-n suflet, fiecare
Blând îngăduindu-se-n minciuni.

Le ţipau în jur flori mari şi creţe
Năpădite de-nspumate strechi.
Ca un înger galben de tristeţe
Am trecut pe lângă ziduri vechi…
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Aveai părul lung până la cer

Wednesday, November 21st, 2007

Autor: Emil Brumaru
Sursa: Revista România Literară
Data: nr. 44 din 10 noiembrie 2004

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer

Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ…
text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007

Cinci distihuri echivoce

Thursday, October 11th, 2007

Autor: Emil Brumaru
Sursa: Revista România Literară
Data: nr. 26 din 4 iulie 2001

Hai să-ţi fac destăinuiri!
Am iubit cândva un flutur.

El, cu aripi de te miri
Cum de poate duce ciuturi

(Căci erau aşa subţiri!)
De vreo şase-şapte puduri.

Eu, extatic de-ngâmfat
Că îl pot trânti în pat,

Să ne fim o clipă miri.
Hai să-ţi fac destăinuiri…

text preluat cu acordul revistei România Literară la data de 1 octombrie 2007