Posts Tagged ‘Cazimir.Otilia’

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Versuri

Saturday, February 28th, 2009

Autor: Otilia Cazimir
Editura: Tineretului
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 1965
Număr de pagini: 186

Miniantologie lirică

Ploaie de primăvară

O vorbă rea îşi toarnă-n noi veninul greu
Şi nu mai ştiu: ai spus-o tu, am spus-o eu…

Ne-am aşezat pe-aceeaşi bancă,
Tu într-un capăt, eu în celălalt,
Tu scrii cu-o creangă pe asfalt;
Eu stau cu păru-n ochi, ca o ţigancă,
Şi strâng din dinţi, şi din pleoape strâng –
De frică să nu plâng.

Mă uit în altă parte…
De lângă noi şi până-n câmp, departe,
Ogrăzi pustii, cu iarbă crudă.
Pe stradă nu e nimeni, şi e cald…

Mi s-a făcut pe rochie un fald;
Îl netezesc, cu ciudă.

Am scos oglinda mică să mă uit; mă-arată
Destul de supărată?

Ce lung o să fie drumul înapoi
Prin colb şi soare…
Si mâna mea de ce nu poate, oare,
Să umple golul duşman dintre noi
Cu gestul bun şi simplu, de-mpăcare ?

Deasupra unui zid
A pâlpâit un flutur cu aripi de fum…
Şi tu – ce faci şi ce gândeşti acum?…
Trimit spre tine – mesager timid –
Privirea iute pe sub pălărie.

Pe-asfaltul neted, cu crenguţa vie
Tu scrii mereu.
M-aplec să văd ce scrii anume:
In colbul străzii-nsemni acelaşi nume –
Al meu…

Şi nu ştiu bine care dintre noi
Si-a stins întâi în ochi tăişul rău,
Dar mâna mea s-a sprijinit de braţul tău
Si ne-am zâmbit, deodată, amândoi.

Confesiune

Mi-e versul şchiop – a spus un critic.
Un critic slut şi mizantrop.
Mi-e versul şchiop? O fi el şchiop,
Dar nu-i rahitic!

Eu ştiu că arta e aridă…
Dar, oricum, asta nu-i o scuză
Să-mi sperii astfel biata muză
Timidă.

Am stat la foc şi-am chibzuit:
Ce pot să fac dacă mă las
De escapadele-n Parnas?
Să mă mărit?

Dar încotro mă-ntorc, pribeagă,
Eu mă lovesc de-acelaşi prag:
Cui îi sunt dragă nu mi-e drag,
Şi cui mi-e drag eu nu-i sunt dragă…

Întreabă-te şi dumneata,
Păstrând măsura:
Ce perspective-mi poate da
Literatura?

Deşi-i atât de pesimistă
Ameninţarea dumitale,
Eu pot, urmând această cale,
S-ajung… redactor de revistă!

Să fac şi critică-aş putea,
Să strâmb din nas
La orice vers,
Să nu-mi mai placă-n univers
Decât ce scriu cu mâna mea…

Pe urmă, – câte ipoteze!
Când mi-oi sfârşi ucenicia,
Se poate să mă premieze
Academia

(Că anul ăsta-mbelşugat
Parc-ar fi fost un semn al vremii:
În loc de ploaie, a plouat
Cu premii…)

Degeaba dar îmi stai în cale,
Posac,
Jonglând cu ironia dumitale
Ca Cyrano de Bergerac.

Eu şi pe viitor voi scrie –
Îmi risc norocu-ntr-un noroc.
Atâta am, atâta joc:
Ce-o fi să fie.

Primăvara urbană

Paltonul demodat şi-n coate ros
L-am pus de-o săptămână-n naftalină
Şi-am scos la vânt, în soare şi-n lumină,
Tailleur-ul nou, întors pe dos.

Cu zâmbet de zambile, prin vitrine
De florării, surâde Primăvara.
Azi am văzut o muscă-n geam la mine
Şi-un bărbier şi-a scos în prag ghitara.

Deasupra, cerul proaspăt şi înalt
În aburi transparenţi albastru-şi pierde
Şi, dintr-o crăpătură de asfalt,
Se uită-n sus întâiul fir de iarbă verde.

Am stat nedumerită-n drum, la soare,
Şi-am întrebat frumos pe trecători:
-Mă rog… văd gâze, iarbă, flori, -
Nu ştiţi pe unde-i Primăvara, oare?

Trecea atunci pe lângă mine-o doamnă,
Cu bluză demodată de tricou,
Şi mi-a răspuns: – Probabil, la Copou.
Eu am văzut-o, însă astă-toamnă…

O fată c-un buchet de ghiocei
Şi pălărie roşie ca para
Mi-a spus, zâmbind aiurea: – Primăvara?…
Iubitul zice că-i în ochii mei…

Un domn bătrân, dar încă foarte “bine”,
Ce-şi descuia tocmai atunci odaia,
S-a-ntors şi s-a uitat urât la mine:
-Mă-ntrebi de Primăvară? Ce e aia?

Iar un actor, s-a-nfipt teatral, în drum
Şi-a tras adânc din pipă: – Ştiu şi eu?!
(Învăluindu-se în nori de fum:)
N-o fi cumva plecată în turneu?

Am întrebat atunci un liliac,
Crezând c-o fi mai bine informat.
El mi-a întins o creangă cam buimac,
Şi mi-a răspuns, golaş şi supărat:

-De unde vrei să ştie liliacu?
Aştept şi eu din zori şi până sara,
Si nu pricep de loc pe unde dracu
S-ascunde-n târgul vostru Primăvara…

Texte preluate din volumul „Versuri” la data de 28 februarie 2009

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea