Posts Tagged ‘Ieronim.Ioana’

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Cel ce-a vorbit

Monday, February 1st, 2010

Autor: Ioana Ieronim
Sursa: revista România Literară
Data: nr. 50/18.12. 2009

nu eu spun aceste cuvinte
poate le-ai spus chiar tu
s-au rotit în gura ta închisă şi au călătorit
ca unde luminoase

ori poate altcineva le-a rostit, acela care
a pus chemarea sălbăticiei în noi
cineva care vorbeşte în locul nostru
pe limba noastră pe care
credem a o şti

ori poate noi rostim cuvintele
zeilor necunoscuţi
care au nevoie de noi să-i oglindim

oricât aş desface silabă cu silabă
oricât încerc să ating acest sentiment
sub multele învelişuri
sub mantia de unde

cuvintele nu sunt ale mele
inaudibil
pare că tu le-ai rostit

Text preluat din revista România Literară la data de 1 februarie 2010

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Silabe omnivore

Wednesday, October 31st, 2007


Autor: Ioana Ieronim
Editura: Liternet
Locul: Bucureşti
Anul apariţiei: 2006
Număr de pagini: 90
Grafică: Tom Brânduşi şi Adrian Tăbăcaru
Cronici: Iulia Popovici – Versuri de trecere (editura Liternet)
Ioan Holban – Poezia ca artă a distanţei (ziarul Evenimentul)
Iolanda Malamen – interviu cu Ioana Ieronim – “Să nu ne lăsăm înşelaţi de gălăgia şi aglutinările vremii” (ziarul Ziua)

Miniantologie lirică

Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei?

Discutând cu Amadeu, Isidre, Jana şi Xavier

cum ai putea găsi atâtea cuvinte
câte suflete are vântul
câte foşnete are iarba şi glasuri pământul
câte cântări are pasărea-n zori şi pe-nnoptat?

cum să găseşti dintr-odată cuvinte pentru
câte feluri există de a purta poverile-n spate
sunt copii? sunt cartofi? sunt părinţi?

în câte feluri izbesc zmeiele pământul – de la
violent la moderat…?

cum să scrii un poem în această
lume de piatră şi soare, fiinţe frunzişuri
unde toate s-au spus clipă de clipă se spun
în cheia deplinătăţii divine?

Cum să scrii un poem? Îl vei scrie
la loc strâmt
după ce-ai închis toate ferestrele
afară, poate, de una

Pirinei

Dacă Dumnezeu ne-ar vorbi în această clipă,
am avea nevoie de traducere
spune Francesc Parcerisas, poetul
tinerilor filologi în sala de curs

A traduce cuvântul lui Dumnezeu
după munţii pe care El a încercat
tiparul de făpturi omeneşti, de cetăţi
de stâne, de case

Munţii ca nişte cărţi uriaşe, cu filele lor cristaline
tăiate la margini de gheţuri
netezite de soare şi ploi
muiate în aurul iubirii Sale

Aici, o lecţie înţeleasă, iată
line terase pe faţa muntelui
săpate pentru şirurile de vii pe araci
pentru livezi.
Fân şi paie strânse-n baloturi rotunde
mai mari decât statul de om
- e vară târzie, toamnă, rodul greu
a rupt ici-colo ramurile prea tinere
sau prea bătrâne

…Fortăreţe, conace pe culmi şi în clinii de piatră
sate din piatră urmărind design-ul muntelui
şi alcătuirilor sale durabile,
oraşe după chipul şi asemănarea
flamboyantelor înălţimi …

Când Dumnezeu ne vorbeşte
avem nevoie de traducere…
cu mâinile Lui a modelat aici forma de catedrală.
Călători în octombrie, pe faţa muntelui
ni se arată
urma degetelor, caldă

New York

să alegem punctul de pornire New York
nori se agaţă de ascuţişurile clădirilor
un Cyrus grăbit albeşte unica stea ce se mai vede
e o goană în cer o nebunie, nori în devălmăşie
sete nepotolită

privite de sus: şiruri de maşini somnoroase în zori
de la Est la Vest, Sud la Nord
cordoane de maşini până dincolo de orizont
continuate cu trăsuri cai măgăruşi tancuri cămile
bocanci soldăţeşti picioare goale
elipse fluide revenind aici la această
aliniere perfectă Vest-Est, Nord-Sud
viteza asemenea stării pe loc
infinite şiruri alb-alb/roşu-roşu
ochi de pisică în ochi de pisică

“de unde începe pielea mea?”
întreabă un băieţel sorbind cu paiul din cutia Mini-Tropical
“mamă, lumea de unde începe?”
Texte preluate cu acordul editurii Liternet la data de 23 septembrie 2007

Selectarea versurilor
Gabriel Mirea