Posts Tagged ‘Mălin.Dumitru’

V-ați uitat pe eticheta Cinicul de serviciu? A început un serial despre grădina Aken. Azi Știri pe scurt iar pe carteadeschisa.ro considerații articolul lui Maiorescu În contra direcției de astăzi în cultura română.

Decembrie

Sunday, January 31st, 2010

Autor: Dumitru Mălin
Sursa: mail
Data: primit pe 26. 01. 2010

Iarăşi au fost despărţite jumătăţile nopţii
s-a sfârtecat întunericul
şi-a tremurat luna
ca o aripă de înger tăiată
trec prin decembrie
ca printr-un sat părăsit
vârsta mi-o spun doar în gând
nu îndrăznesc s-o arăt la lumină.
nu îmi mai trebuie paşi
drum nu-mi mai trebuie-n faţă
m-am resemnat să trăiesc fără orizont sub privire
astăzi în braţe mi-a fost falsa momeală şireată
crezi că nu ştiu cum slujea şarpele mărului morţii
crezi că nu ştiu cum musteau grele de lăptoasele-nfrângeri
cele pe care le strâng la căpătâiu-mi de piatră.

M-am resemnat să culeg
doar frunze de gând îngheţate
şi să amân cât mai mult ora în care voi pierde
până şi gramul de vis
c-aş mai ajunge vreodată
să răsădesc amăgiri şi aşteptări şi speranţe…

Text publicat cu acordul autorului la data de 31 ianuarie 2010

Selectarea versurilor de
Gabriel Mirea

Concursul 2 „Un poem cu aristocrați” – poemul câștigător

Monday, June 1st, 2009

Pace și bine!

Iată cel mai frumos poem cu aristocrați din cele primite în opinia mea. Autorul va primi cartea Benedettei Craveri – Amante si regine. Poemul său va fi de asemenea publicat pe pagina bookblog.ro. Felicitări poetului Mălin Dumitru.
A, şi nu vă descurajaţi, mai avem premii de dat şi încă o provocare. Scrieți un poem dedicat următoarei teme.

Gabriel Mirea

Mălin Dumitru

Poveste

Prinţesa mea reală, albă, vie,
Îmbujorată-n tempera un pic
Te-aş duce  pe o insulă pustie
Într-un castel cât şoldul tău de mic.

Înconjurat de ape şi de vânt
Castelul meu lăuntric să te-aştepte
Şi să te văd din soare coborând
Pe razele împletite-n fine trepte,

Să fie luna mai pe dinafară
Pe dinăuntru luna lui april
Călcâiul înflorit să nu te doară
Când ai călca pe dorul meu tiptil

Şi să nu ştie nimeni unde-i uşa
Acestui rai pufos pentru iubit
Ori poate-un Ibsen, altul, în „Păpuşa”
Să scrie-n ce poem ne-am întâlnit

Iar când aş vrea să nu mai fiu acolo
Când mi-ar veni să pier şi să dispar
Tu să rămâi iubita lui Apollo
Şi să te plimbe fluturii-ntr-un car

Pân-ar veni tâmplarii-nsingurării
Şi ţi-ar ciopli o iesle de cristal
Unde să-mi naşti un fiu la malul mării
Să nu ştiu de-i al meu sau o fi al…

Noaptea

Tuesday, May 5th, 2009

Autor: Dumitru Mălin
Sursa: mail
Data: 3 mai 2009

Noaptea la ora 3 şi 31
Mă gândesc s-o iau de la capăt
Ieşind pe terasă să folosesc polizorul frigului
Pentru a-mi bărbieri somnul de pe faţă
Şi de pe mâini
Să mă duc până la fântâna arteziană din curte
Să-i dau drumul să susure până va surzi
Cu tălpile roşii prin noaptea verde
Cu spatele tânăr şi pieptul încărunţit
Să-mi caut speranţele absente din iarbă
Să-mi caut norocul ăla chior
Pe care l-am risipit
Din cauza numărului prea mare de sticle goale
Adunate pe raftul din beci
Stând acolo şi orăcăind pe marginea vinului
Ca nişte broaşte evlavioase…

Noaptea la ora 3 şi 31
Mă gândesc să-mi retrăiesc soarta
Să mă nasc din nou
Să luminez precum un licurici prin şcoala primară
Şi gimnazială
Să-mi cositoresc la biografie liceul şi facultatea
Să mă însor cu o fată frumoasă şi răbdătoare
Atât de răbdătoare
Încât aş fi schimbat-o mereu
Cu alte câteva sute
La fel de frumoase şi răbdătoare ca ea
Să am un copil în adidaşi şi blugi
Dar musai doar unul (ştiţi nenumăratele avorturi)
Şi musai în adidaşi şi blugi
Iar când le-aş fi avut pe toate
Când aş fi pus mâna pe absolut tot
Să îmbătrânesc precum un struţ negru
În împărăţia pământului necruţător
Apoi noaptea la ora 3 şi 31
Să scriu poeme întremătoare
Despre prea multele amurguri
Pe care le-am adunat la căpătâiul meu
Şi care acum zac pur şi simplu acolo
Ca nişte suspine-ndelung  repetate…

text preluat cu acordul autorului la data de  2009

De ce tot noi?

Monday, April 6th, 2009

Autor: Dumitru Mălin
Sursa: mail
Data: 31 martie 2009

De ce tot noi în crize şi-n dezastre
În tot ce e scumpire şi declin
Chiar nu se poate-n vremea vieţii noastre
S-avem şi noi un an de bine plin?

Căci voi pe noi de prin cinzeci încoace
Cu pâine pe cartelă ne hrăniţi
Şi n-am zis niciodată  nu ne place
Am stat la coadă paşnici şi smeriţi ?

Strigat-am „ura” cât cuprinde-naltul
Eu la bătut din palme eram as
Poeme-am scris slăvind ca nimeni altul
Pe cel ce ne ducea spre parastas

Am fost fruntaş pe ramura minciună
Şi-încă mai port pe buze râia-i grea
Un clopot roşu-n inimă-mi răsună
În tot ce-nseamnă tinereţea mea

Şi de-ar fi fost iubirea cartelată
La coadă aş mai sta până şi-acum
Că-s învăţat să-mi spună „altădată”
Ori căutaţi alături, peste drum…

Că-s învăţat să rabd ca-ntr-o Sahară
Să spun că-i bine când e cel mai rău
Dar parcă-aş întreba a câta oară
De ce tot noi întruna şi mereu?

De ce tot noi în crize şi-n dezastre
În tot ce e scumpire şi declin
Chiar nu se poate-n vremea vieţii noastre
S-avem şi noi un an de bine plin?

text preluat cu acordul autorului la data de 3 aprilie 2009

Dans

Friday, March 20th, 2009

Autor: Dumitru Mălin
Sursa: mail
Data: 14 martie

Nu-s pregătit să primesc cumpătarea
Chem taurii negri cu coarnele dese şi lungi
Dansez neîmpăcat prin ploaia iluziilor
Cele de-acum dezbrăcate de zboruri
De jocuri,
De focuri, de chipuri, de trup…

Taurii negri cu coarnele dese şi lungi
Scapără-n muget
Pieptu-mi sfărâmă-n amurg
Cum să-i mai pot îmblânzi cu speranţe
Zadarnice de primăvară
Cum să-i mai mint că am cearcăne albastre
Şi buze vrăjite şi clocot senin în priviri?

Ah, cum roiesc peste tot îndoielile,
Cum se deschide fereastra neliniştilor
Bombăne tunetul
Fulgerul tropăie greu
Ce-o să mă fac eu de-acum cu osia ruptă
La carul destinului
Abur de clipă ce sunt,
Ce-o să mă fac cu-amăgirile mele
Cele mai înalte ca valul de vânt?

Răspunsul îl ştiu – cumpătarea,
Dar nu-s pregătit pentru drumul cuminte prin fum
Încă roiesc peste tot amăgirile
Încă dansez prin primăvara de păsări
Ori de iluzii
Dezbrăcate de chipuri şi trup.

text preluat cu acordul autorului la data de  14 martie 2009